Ce alte privilegii insolite are regina Elizabeth a II-a, pe lângă faptul că poate să conducă fără permis

În Marea Britanie, puterea reginei este înainte de toate una simbolică. Executivul acestei monarhii constituționale este asigurat de un prim-ministru, funcție ocupată în prezent de David Cameron. Decorativă pentru unii, simbol indispensabil al identității britanice pentru alții, regina Elizabeth a II-a poate să profite, totuși, de anumite favoruri insolite care îi sunt acordate prin lege.

„Tehnic vorbind, toate lebedele de pe Tamisa aparțin reginei. Totuși, ea nu își exercită dreptul de proprietate decât în anumite ocazii”, informează publicația Business Insider. De exemplu, „Swan Upping” („Prinderea lebedelor”) este un eveniment anual, în timpul căruia lebedele sunt prinse, marcate, cântărite, apoi eliberate. Este vorba de o tradiție care datează din secolul al XII-lea și care a fost oficializată de regele Edward al IV-lea în 1482.

REACȚIE PSD îl somează pe Ilie Bolojan să discute cu fermierii: „Domnule Bolojan, dialogul cu reprezentanții fermierilor este singura soluție pentru a opri escaladarea conflictului!”. Nu doar să luați act formal de revendicări prin hârtii

16:14

REACȚIE Oana Gheorghiu acuză că oameni politici „extremiști” s-au infiltrat în protestul oierilor: „Violențele de astăzi vi se datorează în întregime”

16:01

Regina Elizabeth a II-a este, de asemenea, proprietara delfinilor și balenelor din regatul britanic.

În 1324, sub domnia regelui Edward al II-lea, o lege a proclamat că toți sturionii, marsuinii, delfinii și balenele din regat sunt „pești regali”. Legea nu a fost niciodată abolită, potrivit site-ului oficial al casei regale britanice. Chestionat pe această temă, biroul de presă de la Palatul Buckingham a spus că legea în cauză nu vizează peștii de crescătorie. „Îndrăzniți să aduceți un delfin pe o plajă de pe coasta britanică și o veți vedea imediat pe regină cum debarcă pentru a solicita ceea ce îi aparține”, declară, cu umor, publicația franceză Paris Match.

Un alt privilegiu, dintr-un alt registru, dar la fel de insolit: „Regina poate să conducă automobilul fără permis de conducere și fără plăcuțe de înmatriculare”, precizează Time. Însă regina Elizabeth a II-a nu se folosește de acest privilegiu. Suverana a învățat să conducă automobilul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. „În plus, nu îi este frică să își arate talentul de pilot. În 1998, l-a surprins plăcut pe regele Abdullah al Arabiei Saudite, plimbându-l cu mașina într-un tur al domeniului ei de la Balmoral”, reamintește Business Insider. În același registru: regina nu are nevoie de pașaport și nici să plătească taxe. Totuși, suverana britanică a ales să facă aceste lucruri în 1992.

Suverana britanică poate fi invidiată și pentru faptul că are parte de două aniversări în fiecare an. Prima, în calitate de persoană privată, iar cea de-a doua în calitate de regină a Marii Britanii. „Celebrările oficiale asociate cu aniversarea încoronării se țin adeseori în altă zi decât aniversarea reală, în special atunci când acele celebrări nu au loc vara”, precizează Imprimeria Regală Britanică.

Deși toate aceste exemple țin mai degrabă de domeniul anecdotei, puterea reginei este și pe hârtie una cât se poate de reală. „La fel ca președintele Republicii, regina este șeful armatei și numește prim-ministrul pe baza unei majorități parlamentare. Ea este de asemenea capul Bisericii anglicane și validează numirile de prelați. Ea poate să se opună unor legi, să accepte sau să refuze dizolvarea Parlamentului. Deci, în teorie, regina poate să blocheze sau să influențeze viața politică a țării, însă acest fapt nu se întâmplă niciodată, pentru că Elizabeth a II-a ține foarte mult la imparțialitatea ei politică”, precizează publicația franceză Le Point.

„De asemenea, nimic nu o împiedică să își facă țara să intre în război, să impună noi impozite sau să recunoască în mod oficial superioritatea franceză la rugby. Evident, Elizabeth a II-a ar fi dată jos de pe tron imediat în ziua următoare de către cetățenii din democrația britanică”, afirmă, cu ironie, publicația franceză Paris Match. „Ar fi totuși un act legitim, întrucât, potrivit tradiției britanice în ceea ce privește monarhia constituțională, suveranul lasă exercitarea puterii sale Parlamentului”, adăugă aceeași publicație republicană.

Elizabeth a II-a are putere politică și în țările membre în Commonwealth, precum Australia, Canada, Noua-Zeelandă și Jamaica. „În 1975, reprezentantul reginei în Australia din acea epocă, guvernatorul general John Kerr, l-a demis pe prim-ministrul australian, în urma blocajului politic, cauzat de una dintre cele mai grave crize politice din această țară”, reamintește Business Insider.

Pe de altă parte, regina participă la întâlniri săptămânale cu premierul britanic. „Elizabeth a II-a îl primește în audiență în fiecare zi de miercuri, cu excepția Crăciunului, pe prim-ministrul britanic. La acele întâlniri nu participă niciun consilier, niciun asistent, pentru că sunt simple întâlniri «tête à tête» între suverană și premierul țării sale. Acestea sunt faimoasele «weekly audiences» în timpul cărora suverana are, potrivit site-ului oficial al casei regale, «dreptul și datoria de a-și comunica părerile în privința chestiunilor importante pentru țară»”, explică Paris Match. Toate aceste discuții săptămânale sunt luate în serios atât de casa regală, cât și de premier. La începutul domniei sale, între 1952 și 1955, Elizabeth a II-a l-a avut ca interlocutor în cadrul acestor discuții săptămânale pe Winston Churchill, mentorul ei în chestiuni politice.