Ce s-ar putea întâmpla dacă Trump atacă Iranul. 4 scenarii îngrijorătoare despre întreruperea aprovizionării regionale cu petrol

Prețurile țițeiului au fluctuat în ultimele zile, odată cu apariția unor informații despre potențiale atacuri militare împotriva Iranului, după ce o a doua rundă de discuții indirecte între reprezentanții SUA și Iran s-a încheiat pe 17 februarie fără a rezolva disputele subiacente.

• Deși prețurile internaționale de referință ale țițeiului Brent au scăzut la 67 de dolari pe 17 februarie, piețele prezintă în continuare un risc crescut față de media de 58 de dolari a Brentului prevăzută de Administrația pentru Informații Energetice din SUA pentru anul 2026.
• Președintele Donald Trump a sugerat potențiale atacuri militare dacă Iranul nu este de acord să abandoneze complet programul nuclear, să accepte limite stricte privind capacitățile rachetelor și să oprească sprijinul pentru grupurile regionale intermediare.

Republica Islamică, vulnerabilitate fără precedent

Republica Islamică se confruntă cu o vulnerabilitate fără precedent în urma loviturilor provocate de Israel – în luna iunie a anului 2025 -, inclusiv degradarea capacităților Hezbollah și, mai recent, cel mai mare val de tulburări antiguvernamentale din istoria sa de 47 de ani.

„Între timp, Trump escaladează public retorica prin adunarea unor resurse militare semnificative în regiune, presând Teheranul să accepte cerințele SUA și amenințându-l personal pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei. Prin urmare, dacă ostilitățile se reiau cu Statele Unite sau Israel, Iranul ar putea percepe într-adevăr o amenințare existențială, punând în joc contraamenințarea sa la adresa aprovizionării regionale cu petrol”, notează Clayton Seigle, cercetător senior în cadrul Programului de Securitate Energetică și Schimbări Climatice de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) și care deține Catedra James R. Schlesinger în Energie și Geopolitică.

Șase state producătoare de petrol din Golful Persic din Orientul Mijlociu depind de accesul maritim neîngrădit prin Strâmtoarea Hormuz pentru a ajunge pe piețele mondiale.

Scenariul 1. SUA sau Israelul întrerup transporturile de țiței iranian

Aceasta ar putea lua forma blocării sau confiscării insulei Kharg, principala instalație pentru încărcarea petrolului iranian pe nave, și confiscarea navelor petroliere care transportă țiței iranian.

• Acest lucru, notează Clayton Seigle, ar putea perturba până la 1,6 mb/z din exporturile de țiței iranian, toate acestea mergând către China. Cu toate acestea, deoarece petrolul este o marfă globală, fungibilă, o perturbare afectează prețurile de pretutindeni.
• O pierdere de barili iranieni ar determina China să liciteze pentru aprovizionări substitutive, probabil în valoare de cel puțin 10-12 dolari pe prețul global al țițeiului.
• Acest scenariu este reversibil, ceea ce înseamnă că Statele Unite sau Israelul ar putea anula campania lor împotriva transporturilor iraniene în orice moment, fără a se produce daune permanente, iar volumele exporturilor ar putea reveni ulterior, așa cum s-a observat în urma carantinei impuse de SUA transporturilor de petrol din Venezuela.

Primele de asigurare și de risc de război ar putea menține prețurile ridicate mai mult timp decât orice întrerupere fizică a aprovizionării.

Scenariul 2. Iranul perturbă transportul de petrol din Golful Persic

Această campanie ar viza probabil fluxurile de export din Golf care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, în care rutele de transport maritim de intrare și ieșire au doar trei kilometri lățime.

Iranul ar putea încerca să devieze sau să preia controlul asupra petrolierelor sau să le atace direct folosind ambarcațiuni de atac rapide, drone, rachete antinavă sau mine navale. Până la 18 milioane de barili pe zi (mb/d) – poate mult mai puțin – de țiței non-iranian și produse petroliere rafinate ar putea fi reduse sau oprite temporar.

• Acest scenariu ar putea duce la întreruperi ale producției de mai multe mb/z timp de câteva săptămâni, până când forțele navale aliate vor fi capabile să neutralizeze amenințările maritime și de coastă la adresa fluxurilor de mărfuri energetice.
• Prețurile petrolului ar crește inițial odată cu creșterea tarifelor de transport și asigurare, iar unii operatori de nave ar putea părăsi regiunea, diminuând și mai mult capacitatea de export.
• Pe măsură ce traderii evaluează volumul și durata unei perturbări fizice, prețurile țițeiului ar putea depăși 90 de dolari pe baril, împingând prețurile cu amănuntul la benzină din SUA mult peste 3 dolari pe galon, ca medie națională (în unele regiuni, chiar mai mari).

La fel ca în Scenariul 1, acest lanț de evenimente este reversibil.

„Teheranul și-ar putea anula activitățile perturbatoare în orice moment, sau forțele globale le-ar putea înăbuși încercările de întrerupere, permițând volumelor de export din Golf să își revină”, explică Clayton Seigle.

Scenariul 3. SUA sau Israelul atacă direct instalațiile petroliere iraniene

În acest scenariu, forțele aeriene și navale ar ataca insula Kharg și liniile sale de aprovizionare, platformele de producție offshore și (mai puțin probabil) rafinăriile de petrol ale Iranului.

Terminalul de export al Iranului de pe insula Kharg reprezintă aproape tot volumul mediu de export de 1,6 mb/z.

Kharg ar putea fi scos din funcțiune în mai multe moduri, inclusiv dezactivarea sau distrugerea echipamentelor de încărcare a navelor (furtunuri, pompe și echipamente de conectare), deteriorarea rezervoarelor de stocare a petrolului sau întreruperea fluxului de petrol care ajunge la Kharg prin conducte submarine.

• Punctele de blocare pentru livrările de petrol către Kharg includ stația de pompare Ghurreh de pe uscat, stația de distribuție de la Ganaveh și conductele în sine.
• Nu sunt în joc doar exporturile de țiței ale Iranului, de 1,6 mb/zi (dacă se limitează la Kharg), ci și producția internă suplimentară de petrol, de 1,5 mb/zi (în cazul în care platformele/zăcămintele sunt vizate) și aprovizionarea internă cu combustibili pentru transport, cum ar fi benzina (dacă rafinăriile sunt avariate).
• Efectele asupra prețului petrolului ar fi probabil mai mari decât creșterea bruscă de 10-12 dolari pe baril anticipată în Scenariul 1, din două motive.

– (1) deteriorarea sau distrugerea infrastructurii iraniene ar putea ține barilii în afara pieței pentru o perioadă lungă de timp (potențial compensată de activarea capacității de producție neutilizate a OPEC)

– (2) anticiparea unei noi escaladări din partea Iranului cu ceva similar Scenariului 4 (descris mai jos).

Prin urmare, această traiectorie ar putea duce prețurile petrolului peste 100 de dolari pe baril.

Scenariul 4. Iranul atacă direct instalațiile petroliere din Golful Persic

Acestă etapă ar putea include zăcăminte de producție, noduri de colectare și procesare sau terminale de export de petrol.

În acest scenariu, o parte substanțială din exporturile de petrol non-iranian de 18 mb/z din Golf, în funcție de activele care ar putea fi scoase din funcțiune și pentru cât timp, ar fi în joc.

De asemenea, ar fi în pericol potențial milioane de barili în plus pe zi din țițeiul intern și din aprovizionarea cu produse rafinate a țărilor afectate.

• Acest scenariu ar putea duce la o creștere istorică a prețului petrolului, potențial mai mare decât nivelul de 130 de dolari pe baril atins în 2022 în urma invaziei Rusiei în Ucraina.
• Rezerva de petrol aflată în pericol la momentul respectiv era de aproximativ 5 mb/zi.
• La fel ca în Scenariul 3, acest caz ar putea duce la instalații petroliere grav avariate sau chiar distruse, eliminând capacitatea de export pentru o perioadă lungă de timp.
• Acest lucru este valabil nu numai pentru infrastructura terestră, ci mai ales pentru platformele de încărcare offshore, care constituie un blocaj critic în capacitatea de export.

Un exemplu al acestei vulnerabilități este faptul că întregul flux de exporturi ale Irakului din Golf, de 3,5 mb/z, se bazează pe instalații de încărcare offshore foarte apropiate de apele teritoriale iraniene.

Repararea acestor puncte de încărcare offshore poate necesita un timp considerabil – un atac ucrainean din 29 noiembrie asupra unei platforme de încărcare offshore similare la terminalul Consorțiului Conductelor Caspice din Marea Neagră a scos din funcțiune 500 de mii de barili pe zi (kb/z) – o treime din producția terminalului – timp de luni de zile, arată Clayton Seigle.

Fluxurile de gaze naturale lichefiate (GNL) prin Strâmtoarea Hormuz către piețele mondiale ar putea fi întrerupte

Instalațiile terestre sunt, de asemenea, vulnerabile, dar pot fi reparate mai rapid, în funcție de resursele de reparații disponibile.

„De exemplu”, explică Clayton Seigle, „atacul din septembrie 2019 asupra instalației de procesare a țițeiului Abqaiq a companiei saudite Aramco a perturbat inițial producția de aproximativ 5 mb/z, dar cea mai mare parte a acestui volum a fost restabilită în mai puțin de două săptămâni în urma eforturilor rapide de reparații”.

Fluxurile de gaze naturale lichefiate (GNL) prin Strâmtoarea Hormuz către piețele mondiale ar putea fi, de asemenea, întrerupte în timpul unei noi conflagrații.

„Transporturile Qatarului, de peste 10 miliarde de metri cubi pe zi, ar putea fi reduse sau întrerupte de mine navale sau de atacuri directe asupra navelor-cisternă pentru gaze, ori prin dezactivarea terminalului de export din portul Ras Laffan. Acest lucru ar putea crește prețurile la energia electrică chiar și în Statele Unite, complicând eforturile factorilor de decizie politică de a promova accesibilitatea pentru consumatorii americani”, mai scrie Clayton Seigle în analiza publicată de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Portavionul american USS Abraham Lincoln vs. ayatollahul Khamenei. Pot SUA să răstoarne regimul de la Teheran doar printr-o campanie aeriană „chirurgicală”?
• Modernizarea forțelor nucleare, obiectiv secundar al Kremlinului? „Putin este încrezător că echilibrul strategic global se schimbă în favoarea Rusiei”
• Rusia desfășoară în Ucraina noul sistem de rachete termobarice TOS-3 Drakon. „Efect de suprapresiune susținută care se bazează pe oxigenul atmosferic pentru a amplifica durata și efectul exploziei”
• Cum s-a transformat Marea Britanie în inamicul nr. 1 al Moscovei și a devenit un „stat terorist” care „ucide copii” și „răspândește moartea”. „Protestele puse în scenă de Zaharova vor continua”
• Dronele termice de pe frontul ucrainean, semnal de alarmă pentru NATO. „Nu este clar de ce ar fi nevoie pentru a zgudui letargia actuală a puterilor occidentale”