Rusia desfășoară în Ucraina noul sistem de rachete termobarice TOS-3 Drakon. „Efect de suprapresiune susținută care se bazează pe oxigenul atmosferic pentru a amplifica durata și efectul exploziei”

Ministerul Apărării din Rusia a publicat o a doua înregistrare oficială care arată sistemul de rachete termobarice TOS-3 Drakon în plină desfășurare a unor operațiuni de luptă în Ucraina.

• Reprezentanții Ministrului rus al Apărării au mai precizat că echipajul aparține Brigăzii 29 Separate de Apărare Antiradiativă, Chimică și Biologică a Grupului de Forțe Centru.
• Aceștia au mai declarat că sistemul TOS-3 Drakon a distrus o fortăreață ucraineană pe direcția Krasnoarmeysk.

De la TOS-1 Buratino la TOS-3 Drakon

Potrivit Army Recognition, TOS (acronimul rusesc pentru „Tyazhyolaya Ognemyotnaya Sistema”, care înseamnă „Sistem greu de aruncare a flăcărilor”) desemnează o familie de lansatoare de rachete termobarice de 220 mm utilizate de Rusia, începând cu modelul TOS-1 Buratino din epoca sovietică, dezvoltat între 1971 și 1979 pentru a ataca poziții fortificate și blindaje ușoare.

RĂZBOI Rusia a bombardat mai multe regiuni ale Ucrainei, inclusiv regiunea Kievului: 6 morți și 15 răniți

23:08

ACTUALITATE Bogdan Ivan, predicție în scenariul cel mai negru. Cât poate rezista România din propriile rezerve de petrol

22:44

• TOS-1 a fost introdus în 1988 și era montat pe un șasiu de tanc T-72 pe șenile, cu 30 de tuburi de lansare în configurația sa originală și un echipaj de trei persoane.
• Transportă focoase termobarice pentru efecte de explozie de suprafață.
• Rachetele lansatorului aveau o rază de acțiune de la 0,5 km la 3 km în primele modele, iar vehiculul cântărea aproximativ 45,3 tone, avea un motor diesel de 840 CP, o viteză maximă pe șosea de 60 km/h și o rază de acțiune de 550 km fără tancuri auxiliare.

TOS-1 a fost desfășurat de trupele de protecție NBC rusești în loc de unități de artilerie convenționale. Testele inițiale de luptă au avut loc în 1988-1989 în Valea Panjshir, în timpul războiului sovieto-afgan.

TOS-1 Buratino | Sursa – Wikpedia

TOS-1A a fost utilizat în multiple conflicte

În analiza publicată de Army Recognition se mai arată că sistemul TOS-1A Solntsepyok – dezvoltat ca variantă modernizată a sistemului original – a intrat în serviciul rusesc în 2001, cu un lansator redus cu 24 de tuburi, dispus pe trei rânduri de câte opt, montat pe un șasiu de tanc T-72, T-80 sau T-90 cu caracteristici similare cu cele ale TOS-1.

• Rachetele de 220 mm ale TOS-1A aveau o rază de tragere de până la 6.000 m folosind racheta MO.1.01.04M și de până la 10.000 m cu modernizarea MO.1.01.04M2.
• Lansatorul putea lansa mai multe rachete în succesiune rapidă.
• Designul vehiculului includea o cocă ranforsată pentru protecția echipajului, un sistem de control al focului cu computer balistic, echipament de observare și un telemetru laser, precum și lansatoare de grenade fumigene pentru obscurizare.

Acesta opera alături de tancurile principale de luptă și infanterie. TOS-1A a fost utilizat în multiple conflicte, inclusiv în războiul ruso-ucrainean, iar variante au fost produse pentru export în alte țări.

Sisteme TOS-1A | Sursa – Wikipedia

TOS-2 Tosochka

Revenirea la experiența de luptă a dus ulterior la dezvoltarea TOS-2 Tosochka în 2018, care a trecut de la o bază de tanc la un șasiu de camion cu roți 6×6 UralAZ-63704-0010, producția începând cu 2021.

TOS-2 transportă rachete de 18 220 mm și este echipat cu o macara de încărcare integrată, sisteme de control al focului actualizate, echipamente de navigație și comunicații prin satelit, plus racheta TBS-M3 cu o rază de acțiune declarată de cel puțin 10 km și, în unele referințe, ajungând la 20 km.

De asemenea, mai arată Army Recognition, își păstrează utilizarea focoaselor termobarice.

Șasiul cu roți a oferit o viteză rutieră mai mare și o rază de acțiune mai lungă în comparație cu predecesoarele pe șenile, iar sistemul a fost prezentat public pentru prima dată în 2020 și a intrat în serviciu la începutul anului 2021. A fost observat și în Ucraina.

TOS-2 | Sursa – Wikipedia

TOS-3 Drakon

TOS-3, adesea denumit „Dragon” sau Drakon, reprezintă un pas suplimentar, combinând caracteristici ale variantelor anterioare cu ambiții sporite de rază de acțiune a rachetelor și sisteme defensive suplimentare.

Prima indicație publică a existenței TOS-3 a apărut la mijlocul lunii ianuarie 2024.

Omsktransmash a solicitat înregistrarea mărcii comerciale și a siglei „TOS-3 Drakon” (un șasiu pe șenile cu un lansator cu 15 tuburi aranjate pe trei rânduri de câte cinci), asigurându-și drepturile la începutul lunii februarie 2024 în categorii precum vehicule militare și sisteme de artilerie.

TOS-3 Drakon | Sursa – Ministerul rus al Apărării via Army Recognition

Pe 8 aprilie 2024, Bekhan Ozdoev de la Rostec a confirmat că proiectul a progresat dincolo de stadiul de dezvoltare și că a fost construit un prototip, specificând utilizarea unui șasiu pe șenile și a unui nou lansator pentru muniție cu rază de acțiune extinsă.

Apoi, în iunie 2024, TOS-3 „Dragon” a fost dezvăluit public în cadrul unui eveniment oficial în regiunea Saratov, în sud-vestul Rusiei. Pe 22 noiembrie 2025, au apărut primele imagini de luptă ale TOS-3 în Ucraina, deja legate de Brigada 29 Separată de Protecție NBC.

Munițiile termobarice utilizate de sistemele TOS

Munițiile termobarice utilizate de sistemele TOS funcționează prin dispersarea unui nor de aerosoli de particule fine de combustibil în zona țintă și apoi aprinderea acestuia.

Este produsă o undă de șoc la temperatură înaltă și presiune înaltă. Totodată, apare un efect de suprapresiune susținută care se bazează pe oxigenul atmosferic pentru a amplifica durata și efectul exploziei.

„Focoasele termobarice sunt, de asemenea, concepute pentru a genera presiune și căldură susținute pe zone mai largi decât explozibilii condensați convenționali de masă similară, pentru a crește daunele produse fortificațiilor, structurilor închise, vehiculelor blindate ușoare și personalului prin unde de șoc și epuizarea oxigenului”, mai notează Army Recognition.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Armata SUA își dezvoltă armele cu energie direcționată. Laserele și microundele de mare putere vs. drone și rachete ieftine
• Încă o provocare pentru Rusia. Ar putea fi forțată să renunțe la baza din nordul Siriei, dar păstrează două puncte cheie. „Baza navală din Tartus și baza aeriană de la Khmeimim sunt centre vitale
• „Flota din umbră” a Rusiei, descompletată. Ce rol au jucat elicopterele franceze NH90 și AS565 Panther în operațiunea de capturare a petrolierului Grinc
• Tulburarea polară și drumul spre anexarea Groenlandei, mare miză a lui Trump. „Este înspăimântat că va fi depășit și înfrânt în Arctica”
• USS Zumwalt al Marinei SUA, primul distrugător hipersonic stealth, a finalizat testele pe mare. „Implicații semnificative pentru doctrina viitoare a războiului de suprafață”
• În timp ce aliații Moscovei sunt în corzi, Putin tace. Cum poate fi explicată liniștea de la Kremlin