Cel mai mare JAF de obiecte de artă din istorie. Tablourile de jumătate de miliard de dolari care au dispărut pentru totdeauna, acum 35 de ani

În urmă cu 35 de an, pe 18 martie 1990, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, la ora 01:24, doi bărbați îmbrăcați în polițiști au intrat în Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston și, 81 de minute mai târziu, au ieșit cu 13 opere de artă. Valoarea acestora, de 200 de milioane de dolari, crescută ulterior la 500 de milioane de dolari, face ca acesta să fie cel mai mare jaf de obiecte de artă din istorie.

• Tablourile nu au fost găsite, iar autorii jafului, chiar dacă au fost identificați anii trecuți, nu mai pot fi urmăriți penal și condamnați, pentru că fapta s-a prescris.
• Managerii muzeului nu și-au pierdut speranța și oferă o recompensă de 10 milioane de dolari pentru informații care să ducă la recuperarea valoroasele exponate.

Jaful de la Muzeul Isabella Stewart Gardner este cel mai mare furt cu obiecte de artă din istorie, dar și cel mai mare mister nerezolvat din Boston, care a alimentat numeroase speculații privind localizarea tablourilor, arată un articol de pe site-ul Bibliotecii publice din Boston, din 2021.

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Marius Tucă explică de ce depinde viitorul politic al Ancăi Alexandrescu: „Ține de relația ei cu George Simion”

23:26

SPORT Locul 9 pentru TRICOLORE la Mondialul de handbal feminin! Ce comparație se poate face cu edițiile precedente

23:25

Potrivit versiuni oficiale a jafului de pe pagina instituției de artă, la primele ore ale zilei de 18 martie 1990, un vehicul a oprit lângă intrarea laterală a muzeului, iar doi bărbați în uniforme de polițiști au apăsat soneria, au declarat că au venit ca răspuns la un apel și au cerut să fie lăsați să intre. Paznicul de serviciu a încălcat protocolul și le-a permis să treacă prin intrarea angajaților. La cererea falșilor ofițeri, el s-a îndepărtat de birou, astfel că el și un al doilea agent de securitate au fost încătușați și legați în subsolul muzeului.

Hoții au plecat cu 13 dintre operele de artă are muzeului, 81 de minute mai târziu.

Muzeul era echipat cu detectoare de mișcare, astfel încât tot ce au făcut hoții a fost înregistrat. Cele mai cunoscute opere de artă au fost luate din Camera Olandeză, dar și din Galeria Scurtă, lucrări semnate de pictori celebri, precum Rembrandt, Vermeer, Degas și Manet. Hoții au plecat la ora 02:45, după ce au făcut două drumuri separate la mașina lor cu operele de artă.

Gardienii nu au fost descoperiți până dimineață, în jurul orei 08:00, când a venit noul schimb de tură. Când adevărații polițiști au fost chemați la locul jafului și au examinat galeria, au observat că tablourile furate au fost decupate din rame în timpul jafului de o oră și 21 de minute, în loc să fie îndepărtate cu grijă, și de atunci, nicio piesă nu a revenit pe pereții muzeului.

Recompensă de milioane de dolari

Și în prezent, ramele goale au rămas agățate în muzeu, în locul lucrărilor dispărute, un simbol al speranței privind întoarcerea lor.

Restituirea lucrărilor rămâne o prioritate de vârf pentru muzeu, FBI și biroul procurorului-șef al SUA, care caută încă piste viabile care ar putea duce la returnarea în siguranță a operelor de artă.

Oficialii muzeul au anunțat de mai mulți ani că oferă o recompensă de 10 milioane de dolari pentru informații care duc la recuperarea obiectelor furate și roagă în continuare pe oricine are informații verificabile despre locația unuia sau a tuturor articolelor să contacteze șeful de securitate al Muzeului Isabella Stewart Gardner.

O parte din recompensă ar fi acordată în schimbul informațiilor care să conducă la restituirea oricărei părți a lucrărilor, iar o recompensă separată de 100.000 de dolari este oferită pentru returnarea ornamentului de bronz în formă de vultur pe care hoții l-au furat din vârful unui steag napoleonian.

Mister neelucidat

Cazul i-a nedumerit pe anchetatori și pe cei pasionați de rezolvarea infracțiunilor de ani de zile. De unde știau hoții detalii despre sistemul de securitate și cum au știut când a sunat alarma în muzeu că nu va alerta poliția? În medie, un furt de opere de artă durează 10 minute. Deci, o altă întrebare este de ce a durat atât de mult? De ce au fost suficient de încrezători că nu vor fi prinși și au făcut două drumuri la mașina lor?, se întreabă autorii articolului de pe site-ul Bibliotecii publice din Boston.

În 2015, oficialii FBI au anunțat că îi suspectează în cazul jafulului pe George Reissfelder și Leonardo DiMuzio. Dar atât Reissfelder, cât și DiMuzio au murit la un an de la furt. FBI crede că obiectele de artă au fost transportate în Connecticut și Philadelphia prin legături cu crima organizată, pentru a încerca să vândă articolele pe piața neagră. Dar după acele tentative de tranzacții, nu a mai rămas nicio urmă.

Dovezile sugerează că mafia italiană din Boston s-a aflat în spatele furtului. Reissfelder și DiMuzio erau asociați cunoscuți ai mafiotului acum decedat Carmello Merlino. La acea vreme, membrii crimei organizate păreau încântați de ideea că ar putea să schimbe un tablou furat în schimbul unei condamnări fără executare, dacă ar fi fost vreodată prinși făcând afaceri mai neplăcute. Dar câțiva dintre ei au fost prinși și nimeni nu părea să știe nimic despre operele de artă. Alții au murit la scurt timp după furt și par să-și fi dus secretele în mormânt.

Mai mult, dacă sunt în viață, autorii furtului pot să doarmă liniștiți, scria presa americană acum 12 ani, pe baza declarațiilor anchetatorilor.

„Furtul s-a produs în urmă cu 23 de ani, iar infracțiunea s-a prescris”, a recunoscut procurorul federal Carmen Ortiz, într-o conferință de presă, evocând totodată posibilitatea unei „imunități” pentru aceia care vor ajuta autoritățile să regăsească tablourile.

Chiar și cu recompensa de 10 milioane de dolari pentru returnarea în siguranță a articolelor, nimeni nu a oferit informații credibile. Valoarea acesteia a fost dublată față de 2013. „Nu trebuie să ne aduceți personal pânzele pentru a spera la încasarea recompensei”, sublinia atunci responsabilul cu securitatea muzeului, Anthony Amore.

Totul este un mister derutant și nimeni nu pare să aibă piste noi. Unii oameni cred că obiectele se ascund în podul cuiva. Alții cred că piesele au părăsit țara și se ascund în casa unui oligarh bogat. Mulți cred că piesele sunt separate și nu sunt toate împreună, spun autorii articolului.

#ICYMI: 34 years ago this week, 13 works of art were stolen from the Isabella Stewart Gardner Museum. It is the world’s largest property crime. Please familiarize yourself with these pieces and help the #FBI‘s Art Crime Team bring them home. https://t.co/X89w9wLN2p pic.twitter.com/kz70HNkesc

— FBI Boston (@FBIBoston) March 24, 2024

Femeia din spatele muzeului

Filantroapa Isabella Stewart Gardner a stipulat în testamentul său că nimic din galeriile muzeului, înființat în 1903, nu trebuie schimbat niciodată. Nu trebuie cumpărate articole noi și nici nu trebuie vândute. Deci, deocamdată, acele rame atârnă goale în Muzeul Isabella Stewart Gardner, o amintire a operelor de artă care încă lipsesc.

Fondatoarea muzeului este un personaj fascinant, relata CNN, într-un articol din 2024. Fiica și apoi văduva a doi oameni de afaceri de succes, Gardner a fost o filantroapă și o colecționară de artă care a construit muzeul pentru a-i găzdui achizițiile.

„Când a deschis muzeul în 1903, a mandatat ca acesta să fie gratuit, pentru a câștiga aprecierea și participarea întregului Boston”, a declarat Stephan Kurkjian, autorul unei cărți privind jaful. La acel moment, muzeul ei era cea mai mare colecție de artă realizată de o persoană privată din America.

Gardner a avut, de asemenea, legături cu campania în curs de dezvoltare pentru drepturile politice ale femeilor. Părea să-i facă plăcere să flirteze cu scandalul și bârfele: ea a sosit odată la o reprezentație a Orchestrei Simfonice din Boston purtând o pălărie pe care era brodat numele echipei ei de baseball preferate, Red Sox, și o ilustrație dintr-o ediție din ianuarie 1897 a Boston Globe a arătat-o când părea că a ieșit la plimbare cu unul dintre leii Grădinii Zoologice din Boston.

În mod oarecum ironic, când Mona Lisa a fost furată în 1911, Gardner le-a spus gardienilor ei de la muzeu că, dacă văd pe cineva încercând să-i jefuiască, ar trebui să tragă pentru a ucide.

Cel mai valoros exponat nu a fost luat

Chiar dacă „prada” hoților este estimată la peste jumătate de miliard de dolari, ei au lăsat în urmă cel mai scump tablou al muzeului: „Răpirea Europei”, de Tițian. Este un tablou cumpărat de Gardner de la o galerie de artă din Londra, în 1896, cu un preț record pentru un tablou vechi de maestru.

De ce să comiți cel mai mare furt de artă din istorie și să pleci fără cea mai scumpă piesă din muzeu, se întreabă jurnaliștii de la CNN. Ei bine, dimensiunea poate să fi jucat un rol. Cea mai mare opera de artă furată a fost „Hristos în furtuna de pe Marea Galileii”, a lui Rembrandt, renumită pentru că este singurul peisaj marin al lui Rembrandt, care măsoară aproximativ 150 x 120 de centimetri, în timp ce „Răpirea Europei”, între timp, este mai mare, la aproape 180 x 210 centimetri.

Sursa foto: Muzeul Isabella Stewart Gardner

CITEȘTE ȘI:

Scenariu SUMBRU legat de tezaurul furat: Există un risc de 50% ca hoții să fi topit deja coiful de la Coțofenești și cele trei brățări pentru aur

Cum arată locul în care România își ține aurul. „Bătrâna de pe strada Threadneedle” păzește sute de mii de lingouri, în seifuri cu chei de un metru

Subteranele Bucureștiului. ”Porțile Timpului”, pasajele energetice și tunelurile de fugă ale lui Nicolae Ceaușescu

Secretele Cazinoului din Sinaia. Tunelul prin care erau trecuți banii și amantele, sinuciderile ascunse și arginții din fântâna arteziană