Culisele operațiunii „Răgetul Leului”, cea mai mare misiune de luptă aeriană din istoria Israelului. „A fost fracturată capacitatea Iranului de a contracara acțiunile ulterioare”

Israelul a efectuat cea mai mare misiune de luptă aeriană din istoria sa – „Răgetul Leului” – și a lansat aproximativ 200 de avioane de vânătoare ale Forțelor Aeriene Israeliene într-o campanie de atac coordonată împreună cu SUA. Au fost vizate peste 500 de locații legate de infrastructura de lansare a rachetelor balistice a Iranului și de sistemele de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune operate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice.

• Valul sincronizat de atacuri de precizie s-a concentrat pe suprimarea apărării aeriene integrate și demontarea elementelor cheie ale arsenalului de rachete iranian în vestul și centrul Iranului.
• Acțiunea a reprezentat, potrivit Army Recognition, o „lărgire” dramatică a libertății de acțiune a Israelului în spațiul aerian contestat și a marcat o schimbare semnificativă în postura militară directă a Ierusalimului față de Teheran, în cadrul unui cadru operațional mai larg americano-israelian.

Conform informațiilor publicate de Forțele Aeriene Israeliene, atacurile au fost efectuate după o planificare operațională precisă, susținută de informații de cea mai înaltă calitate.

„Componente cheie ale arhitecturii stratificate de apărare aeriană a Iranului”

În cadrul Operațiunii Epic Fury, coordonarea dintre SUA și Israel s-a concentrat, pe schimbul de informații, deconsgestionarea spațiului aerian regional și prioritățile strategice de vizare.

• Cu toate acestea, pachetul de atacuri în sine a fost executat de aeronave israeliene.
• Țintele au inclus rețele de rachete, baterii de rachete sol-aer, instalații radar și noduri de comandă în mai multe provincii iraniene, lovite aproape simultan pentru a copleși ciclurile de răspuns defensiv și a fractura rețeaua integrată de apărare aeriană a Iranului.
• Mai multe sisteme iraniene de rachete de apărare aeriană au fost distruse în timpul operațiunilor de atac aerian, inclusiv S-300, sistemul Khordad-3 identificat ca SA-65 și sistemul RAAD-1, desemnat SA-63.
• Aceste nume de cod, utilizate operațional de Forțele Aeriene Israeliene în scopuri de clasificare și țintire, corespund unor componente cheie ale arhitecturii stratificate de apărare aeriană a Iranului.

S-300, în mare măsură comparabil ca capacitate cu configurațiile anterioare Patriot, este conceput să angajeze aeronave și rachete balistice la distanțe de peste 150 de kilometri, în funcție de variantă și tipul de rachetă.

Acesta formează coloana vertebrală a scutului strategic de apărare aeriană al Iranului, protejând instalațiile nucleare, depozitele de rachete și infrastructura de comandă de mare valoare, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition.

„Sincronizarea a aproximativ 200 de aeronave pe distanțe lungi a necesitat un sprijin extins pentru realimentarea în aer”

Khordad-3, cu o rază de acțiune estimată între 50 și 75 de kilometri, a atras atenția internațională în anul 2019, când a doborât un rachetă americană RQ-4 Global Hawk.

Radarul său cu rețea fazată și sistemul de lansare verticală oferă acoperire la distanță medie împotriva aeronavelor și a țintelor de mare altitudine.

RAAD-1, desemnat SA-63 de către IAF, reprezintă o componentă cu rază scurtă de acțiune optimizată pentru apărarea stratificată împotriva aeronavelor care zboară la joasă altitudine și a rachetelor de croazieră, contribuind la apărarea punctuală și de zonă a instalațiilor critice ale IRGC.

• Distrugerea raportată a acestor sisteme indică un efort deliberat de a demonta atât straturile de acțiune la distanță lungă, cât și pe cele la distanță medie, într-o singură fereastră de atac coordonată.
• Neutralizarea acestor apărări a necesitat o campanie de suprimare și distrugere la scară largă împotriva apărării aeriene inamice.
• Forțele Aeriene Israeliene operează avioane de vânătoare stealth F-35I Adir capabile să penetreze spațiul aerian contestat, alături de avioane de atac F-15I Ra’am și F-16I Sufa care transportă încărcături grele de muniții ghidate de precizie.

„Combinația a implicat probabil arme de tip stand-off, cum ar fi familia SPICE de bombe ghidate și rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, susținute de război electronic și fuziune de informații în timp real. Sincronizarea a aproximativ 200 de aeronave pe distanțe lungi a necesitat un sprijin extins pentru realimentarea în aer și o rețea rezistentă de comandă și control capabilă să gestioneze direcționarea dinamică în spațiul aerian ostil”, mai notează Army Recognition.

Operațiunea pune sub semnul întrebării investițiile de lungă durată ale Iranului în rețele stratificate de apărare aeriană

Distrugerea raportată a peste 500 de ținte indică o operațiune la scară largă, mai degrabă decât un atac de represalii limitat. Prin atacarea simultană a lansatoarelor de rachete și a bateriilor de apărare aeriană, Israelul pare să fi urmărit nu doar să degradeze capacitatea de atac imediată a Iranului, ci și să-i fractureze capacitatea de a contesta operațiunile aeriene ulterioare.

• Extinderea superiorității aeriene asupra vestului și centrului Iranului reduce riscul operațional pentru misiuni ulterioare de recunoaștere, atac sau descurajare și crește presiunea strategică asupra forțelor de rachete ale Teheranului.
• În contextul mai larg al Operațiunii Epic Fury, aceasta subliniază o integrare profundă a apărării americano-israeliane.
• Chiar dacă aeronavele americane nu au fost identificate public ca făcând parte din valul de atacuri, cadrul implică o arhitectură sincronizată a serviciilor de informații, sprijin prin satelit și aliniere strategică a comenzii.
• Pentru Washington, o astfel de integrare consolidează descurajarea regională și semnalează adversarilor că capacitatea israeliană de atac pe distanțe lungi este integrată într-o umbrelă strategică mai largă a SUA.

Din punct de vedere strategic, susțin analiștii militari ai Army Recognition, operațiunea pune sub semnul întrebării investițiile de lungă durată ale Iranului în rețele stratificate de apărare aeriană menite să protejeze forțele sale de rachete balistice și infrastructura critică.

„Capacitatea demonstrată de a penetra și de a demonta componente cheie ale acestei rețele, inclusiv sistemele identificate de IAF ca SA-69, SA-65 și SA-63, ridică semne de întrebare cu privire la supraviețuirea amplasamentelor fixe de rachete și a instalațiilor consolidate într-o campanie aeriană susținută. De asemenea, ar putea obliga Iranul să accelereze tacticile de dispersare, îmbunătățirile mobilității și achiziționarea de tehnologii de apărare aeriană mai avansate”, se precizează în analiza semnată de Alain Servaes, redactor-șef Army Recognition Group.

Maturitatea operațională a flotei israeliene de F-35I

Din punct de vedere industrial și al modernizării, atacul evidențiază maturitatea operațională a flotei israeliene de F-35I și relevanța continuă a avioanelor grele de atac capabile să livreze volume mari de muniții de precizie.

Amploarea misiunii întărește importanța programelor de modernizare a avioanelor cisternă și a achiziționării de muniții de generație următoare pentru a menține rezistența la atacuri în adâncime împotriva apărării aeriene de nivel egal.

„Rezultatul imediat este o reducere semnificativă a densității apărării aeriene din vestul și centrul Iranului și o extindere a coridoarelor operaționale israeliene. Consecința pe termen lung ar putea fi o recalibrare a posturii de descurajare a Iranului, dar și o înăsprire a integrării militare americano-israeliane în cadrul Operațiunii Epic Fury, conturând următoarea fază a competiției strategice în Orientul Mijlociu”, avertizează Army Recognition.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• În ecuația „Iran”, Trump are de ales între „Aplicare”, „Degradare” și „Îndepărtare”. Atlantic Council, predicții despre potențialele atacuri americane
• „Carne de tun”. Are Rusia suficienți soldați pentru a continua războiul în Ucraina? Putin este de neclintit, dar scade numărul celor dispuși să lupte pentru bani
• Iranul plusează și vrea să controleze „inteligent” Strâmtoarea Ormuz. În prima linie, 4 corvete catamaran din clasa Shahid Soleimani, purtătoare de rachete Sayyad-3G
• Dezvăluiri despre ultimele ore din viața lui Alexei Navalnîi. The Insider: „Dureri abdominale severe, vărsături, convulsii și pierderea cunoștinței” / Chimist: „Cel mai probabil, otrava a fost amestecată în mâncare”
• Iranul repoziționează sistemele de apărare aeriană S-300 în jurul Teheranului, în perspectiva unui potențial atac al SUA