Cum au ajuns bloggeri ruși pro-război să fie pedepsiți de Kremlin și etichetați drept „agenți străini”. Moscova vrea să limiteze influența „ultrapatrioților”, deși îl susțin cu frenezie pe Putin

O serie de represalii împotriva unor bloggeri ruși pro-război pare să fie în concordanță cu logica neutralizării amenințărilor înainte ca acestea să devină prea grave. Dar o privire mai atentă dezvăluie, totuși, că fiecare caz a avut propria motivație clară.

Bloggerii pro-război din Rusia cad din ce în ce mai mult sub presiunea represiunii statului, fiind etichetați drept „agenți străini” sau acuzați în temeiul legilor din Rusia care combat un așa-zis extremism, notează jurnalistul Andrei Pertsev pentru Carnegie Endowment for International Peace.

„Se pare că sprijinul pentru război și loialitatea publică față de conducerea țării nu mai reprezintă o apărare fiabilă împotriva persecuției”, punctează acesta.

• Kremlinul a ajuns în faza în care îi consideră pe „ultrapatrioți” o forță serioasă și excesiv de autonomă,
• Acum încearcă să le limiteze influența, astfel încât să nu împiedice negocierile pentru încheierea războiului.

„Însă o examinare mai atentă a fiecărui caz de represiune împotriva bloggerilor despre război dezvăluie că rădăcina nu se află în temerile Kremlinului, ci în conflictele individuale privind alocarea resurselor de voluntari în scădere. Între timp, este în avantajul Kremlinului să creeze impresia unei lupte împotriva radicalilor pro-război, liniștind astfel publicul obosit de conflict”, continuă Andrei Pertsev.

„Corespondenți de război”

De la invadarea Ucrainei, în Rusia a apărut un nou tip de personalitate a rețelelor sociale, cea a bloggerului pro-război. Deși adesea sunt numiți „corespondenți de război” în limba rusă, aceștia nu sunt angajați de organizațiile media și își desfășoară activitatea pe front.

• Unii fie vizitează trupele ocazional, alții analizează de la distanță cele mai recente evoluții.
• Acționează ca propagandiști voluntari, criticând Ucraina și aliații acesteia și, de asemenea, ajută la colectarea de bani, echipamente, muniții și alimente pentru front.

„Acum, însă, o serie de evenimente din ultimele luni au dat naștere la speculații că a început un val de represiune împotriva comunității de bloggeri pro-război.

• La începutul lunii septembrie, Ministerul Justiției l-a desemnat pe bloggerul Roman Alyokhin – un susținător fervent al războiului, care a vizitat frecvent frontul și a strâns fonduri pentru soldați – drept „agent străin”.
• Apoi, la sfârșitul lunii octombrie, bloggerița Tatyana Montyan, care a strâns și ea fonduri pentru armata rusă, a fost adăugată în registrul extremiștilor.
• În noiembrie, Oksana Kobeleva, posesoarea unui canal Telegram pro-război, a fost amendată pentru „discreditarea armatei”, după ce l-a criticat pe șeful batalionului de voluntari Akhmat, locotenentul general cecen Apti Alaudinov.

Având loc într-un moment în care sunt zvonuri despre un posibil progres în negocierile cu Statele Unite privind Ucraina, aceste evoluții ar putea părea să indice că Moscova a decis că, având în vedere relațiile îmbunătățite cu președintele american Donald Trump, eforturile „ultrapatrioților” sunt acum contraproductive”, mai scrie Andrei Pertsev în analiza sa.

„Bloggerii ruși pro-război fac întotdeauna o demonstrație de susținere a președintelui Vladimir Putin”

Conținutul de pe aceste canale poate fi foarte critic la adresa angajaților Ministerului Apărării sau a unor comandanți, pentru că nu au suficientă grijă de trupele lor sau fac greșeli pe câmpul de luptă.

Acțiunile oficialilor guvernamentali – cum ar fi blocarea utilizării aplicațiilor de mesagerie sau creșterea taxelor – sunt uneori puse la îndoială. Totuși, dincolo de toate, bloggerii ruși pro-război fac întotdeauna o demonstrație de susținere a președintelui Vladimir Putin.

„De obicei, bloggerii de război solicită doar schimbări tactice: alocarea mai multor resurse pentru aprovizionarea frontului, sprijinirea voluntarilor, consolidarea cenzurii și așa mai departe. Dar unii se abat, ocazional, în domeniul strategiei, cerând o mobilizare generală și o tranziție completă a economiei către un nivel de război.

• Pentru Kremlin, bloggerii radicali pro-război servesc unui scop similar cu cel al Mișcării de Eliberare Națională (NLM) din anii de dinainte de război, al cărei extremism i-a transformat într-o tactică de intimidare convenabilă atât pentru rușii de rând, cât și pentru opoziție.
• Toate sondajele de opinie indică faptul că rușii s-au săturat de război și ar dori pacea: se opun mobilizării și este puțin probabil să primească cu bucurie debutul unei economii complet militarizate.

Prin urmare, în comparație cu bloggerii extrem de militanți, politicile lui Putin par destul de echilibrate – la fel cum au fost și în comparație cu cerințele NLM. Între timp, denunțurile la adresa figurilor culturale „insuficient patriotice” și a activiștilor opoziției sunt, de asemenea, utile autorităților”, continuă Andrei Pertsev.

„Fiecare caz de persecuție a fost precedat de propriile circumstanțe unice”

Până acum, nu există nimic care să sugereze că Kremlinul vede vreo amenințare din partea „patrioților furioși” – chiar dacă se semnează un acord de pace. Unele dintre cele mai populare bloguri pro-război au peste un milion de abonați, dar publicul celor mai mari canale se suprapune și nu toți abonații susțin războiul.

Adevărații susținători ai bloggerilor pro-război reprezintă doar o mică parte a societății ruse și chiar și acest segment este în mare parte pasiv, așa cum recunosc bloggerii pro-război înșiși atunci când se plâng de lipsa donațiilor, de exemplu.

„În consecință, este greu de imaginat că bloggerii pro-război incită la proteste în masă. Ultrapatrioții ruși sunt mai paternaliști decât rebeli: pot să se plângă de stat, dar se supun voinței sale și vor continua să-l susțină pe Putin indiferent de situație.

O privire mai atentă asupra seriei de atacuri asupra bloggerilor pro-război din această toamnă nu dezvăluie o campanie coordonată a Kremlinului pentru a neutraliza potențiala amenințare pe care o reprezintă, ci faptul că fiecare caz de persecuție a fost precedat de propriile circumstanțe unice.

• Tatiana Montyan a fost foarte vocală în critica sa la adresa proeminentului prezentator TV Vladimir Soloviov – adesea supranumit „principalul propagandist al Rusiei”.
• Procesul de extremism împotriva lui Montyan a fost deschis după ce aceasta a folosit un limbaj considerat de instanță plin de ură pentru a ataca o colega bloggeriță pro-război, Oksana Kobeleva, al cărei canal Telegram face parte din rețeaua media a lui Soloviov.

La rândul ei, Kobeleva a fost amendată pentru „discreditarea armatei” după ce l-a criticat pe Alaudinov, care amenințase cu acuzații penale împotriva celor care „destabilizau țara” din interior, scriu despre eșecurile armatei ruse și critică batalionul său Akhmat – iar aceasta reprezintă o proporție semnificativă a bloggerilor de război din Rusia”, explică Pertsev în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Jocuri de culise

Cauzele profunde ale acestor conflicte sunt pur economice. Bloggerii pro-război și Soloviov susțin cu toții vehement războiul, dar se luptă pentru resurse: în acest caz, pentru diminuarea donațiilor pentru front.

Roman Aliokhin a fost, de asemenea, implicat în strângerea de fonduri pentru front și s-a ciocnit cu Soloviov. Aliokhin, care locuiește în regiunea Kursk, la granița cu Ucraina, are legături și cu fostul guvernator al regiunii, Roman Starovoit, și în special cu succesorul său, Alexei Smirnov (Aliokhin a fost consilierul oficial al lui Smirnov).

„După demisia lui Smirnov, Aliokhin a continuat să vorbească foarte bine despre el (în detrimentul noului guvernator regional, Alexander Khinshtein).

• După moartea prematură a lui Starovoit la începutul acestui an, bloggerul a vorbit și el cu afecțiune despre el și a dezaprobat public narațiunea oficială conform căreia incursiunea trupelor ucrainene în regiunea Kursk în august 2024 a fost posibilă datorită calității slabe a fortificațiilor ridicate sub Starovoit și Smirnov. Problemele ridicate de Aliokhin au fost incomode pentru autorități, iar acum i s-a atribuit statutul stigmatizant de „agent străin”.

Cu alte cuvinte, acestea sunt cazuri individuale, izolate, posibile deoarece o parte dintr-un conflict intern are patroni sau parteneri în forțele de securitate ale Rusiei și, prin urmare, poate cere o favoare împotriva adversarilor săi.

• Prin evidențierea problemelor bloggerilor „reprimați” individuali din mass-media, Kremlinul își îndeamnă colegii să-și analizeze propria soartă și să se abțină de la a critica guvernul.
• Este, de asemenea, un semnal clar pentru publicul larg că conducerea țării este pregătită să ia măsuri drastice împotriva „ultrapatrioților” în orice moment.

Pretinsa luptă a Kremlinului împotriva corupției este structurată în mare parte în același mod: nu există nicio perspectivă ca mituirea să fie eradicată cu adevărat în curând, dar mass-media de stat și pro-guvernamentală relatează în mod regulat despre arestările oficialilor.

De regulă, acești birocrați au căzut pur și simplu victime ale unor certuri interne și ale unei represiuni similare. Însă statul consideră că este mai avantajos să se prefacă că acestea nu sunt incidente izolate, ci o campanie planificată, de amploare”, încheie Andrei Pertsev.

Foto main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Grupul de atac al portavionului USS Gerald R. Ford al Marinei SUA s-a repoziționat la circa 600 km sud-sud-vest de Puerto Rico. Army Recognition: „O distanță de atac rapid față de Venezuela”
• Registrul Militar Unificat, sistemul digital de recrutare al Rusiei, „paralizat” pentru mai multe luni. Hackeri ruși anti-război ar fi lansat un atac cibernetic devastator. „Existau copii de rezervă, dar acum au fost distruse”
• 2026, anul în care Europa va trăi periculos. Trei arene în expansiune ale războiului hibrid. „Kremlinul va încerca să demonstreze că Rusia păstrează inițiativa și rămâne o mare putere”
• „Verticala puterii” din Rusia, interpretată greșit în Occident. După aproape 24.000 de sancțiuni, Moscova rezistă și rămâne provocatoare. „Kremlinul a reușit să mențină loialitatea tuturor regiunilor rusești, fără excepție”