Noul președinte al Egiptului este candidatul „Frăției Musulmane”. Mohamed Morsi a obținut peste 13 milioane de voturi

Candidatul „Frăției Musulmane”, doctorul Mohamed Morsi, a fost ales președintele Egiptului, a anunțat duminică seara Comisia Electorală de la Cairo, după ce a avut de rezolvat un număr foarte mare de contestații.

Morsi l-a învins pe contracandidatul său, Ahmed Shafiq, cu 51,73%, față de doar 48,27% din voturi. El a obținut peste 13 milioane de voturi.

Peste 800.000 de voturi au fost anulate, conform Al Jazeera.

Rezultatul alegerilor vine într-un context foarte tensionat în Egipt, unde zeci de mii de oameni au așteptat zile în șir, în Piața Tahrir din Cairo, rezultatul oficial al alegerilor.

ACTUALITATE 16 Octombrie, calendarul zilei: Tim Robbins împlinește 68 de ani. Moare Liam Payne

07:15

EXCLUSIV Gândul publică imagini devastatoare din Bucureștiul anului 2026. Nu sunt scene cu războiul din Ucraina, sunt imagini cu locatarii blocului explodat din Rahova. Au ajuns să scormonească prin moloz după amintirile și bunurile de-o viață

06:30

Consiliul generalilor care conduce țara, de când fostul dictator Hosni Mubarak a fost îndepărtat de la putere, în februarie 2011, este acuzat din ce în ce mai dur de către populație că a tergiversat alegerea unui nou președinte și că întârzie redactarea unei noi Constituții.

De altfel, puterea militară și-a arogat noi drepturi la începutul lunii iunie, care o scot de sub controlul civil și îi acordă puteri sporite în ce privește redactarea noii Constituții, puterea legislativă și siguranța națională.

Morsi, 60 de ani, conduce din 2011 Partidul Libertății și Justiției, aripa politică a grupării „Frăția Musulmană”. Este de formație inginer și a făcut un doctorat în SUA. Morsi a fost parlamentar în perioada 2000-2005, ca independent, pentru că Frăția Musulmană fusese interzisă ca formațiune politică de către regimul Mubarak.

Contracandidatul său, Ahmed Shafiq, 70 de ani, este văzut de egipteni ca un reprezentant al vechiului regim. El a fost pilot de vânătoare, la fel ca Mubarak, și este considerat reprezentantul neoficial al Consiliului Suprem al Forțelor Armate (grupul generalilor care conduce țara).

Shafiq a deținut funcții în regimul Mubarak, fiind ministrul Aviației și șeful Forțelor Aeriene. A deținut și funcția de prim-ministru interimar, în ultimele zile ale regimului Mubarak.

Chiar dacă Morsi a câștigat, rămân încă multe întrebări despre ce va urma în Egipt

Imediat după închiderea urnelor, Consiliul generalilor a limitat drastic puterile președintelui, luându-i de exemplu atributul de a declara singur război.

Mohamed Morsi va prelua mandatul oficial pe 1 iulie, iar Consiliul Generalilor a anunțat că va preda puterea către noul Guvern pe 30 iunie.

Cum se va poziționa Egiptul cu un islamist în frunte

Administrația Morsi nu își va putea permite să rupă relațiile cu SUA (Egiptul primește anual în jur de 1 miliard de dolari ca asistență militară de la SUA), pentru că Egiptul, chiar și condus de Frăția Musulmană, trebuie să-și reclădească economia, arată o analiză Foreign Policy. Depinde, astfel, de ajutorul, împrumuturile și investițiile americane și europene. Deteriorarea relațiilor cu Israelul echivalează cu deteriorarea relației cu SUA.

Chiar dacă ar vrea să schimbe radical politica externă a Egiptului, Morsi are puterile limitate prin lege, puterea militară și serviciile secrete având un cuvânt de spus în acest domeniu.

Pe de altă parte, într-un Egipt unde democrația câștigă tot mai mult teren, iar vocea poporului pune o presiune imensă pe puterea politică – toate cererile majore au fost până acum satisfăcute, va fi greu pentru Morsi să satisfacă orice cerere a partenerilor americani. Va fi nevoie ca Egiptul să își dezvolte o politică externă proprie, care să îi restabilească rolul de lider regional (Egiptul are cea mai puternică armată din Orientul Mijlociu).

Modelul considerat viabil pentru Egipt este Turcia, unde un partid islamist se află la putere. Și acolo, există o retorică anti-Israel, folosită însă doar pentru a dezamorsa tensiunile interne, nu și în politica externă.