Peste 1.000 de deținuți au evadat dintr-o închisoare din orașul libian Benghazi

Peste 1.000 de deținuți, dintre care majoritatea de drept comun, au evadat sâmbătă dintr-o închisoare din Benghazi, capitala estului libian, pe fondul tensiunilor și protestelor care au urmat unei serii de asasinate ce a generat furia populației, relatează AFP.

„Este o revoltă în interiorul închisorii Al Kuifiya, precum și un atac din exterior. Peste 1.000 de deținuți au putut să evadeze”, a declarat pentru AFP un oficial din cadrul serviciilor de securitate, sub acoperirea anonimatului.

Potrivit lui, majoritatea evadaților erau deținuți de drept comun. „Dar unii erau deținuți pentru activități legate de fostul regim al lui Muammar Kadhafi”, a adăugat el, fără alte precizări.

Premierul Ali Zeidan a confirmat evadarea. Potrivit lui, „locuitori din vecinătate au lansat un atac, deoarece nu mai vor această închisoare în apropierea locuințelor lor”.

Dimineață devreme, mii de manifestanți și-au exprimat nemulțumirea față de partidele politice și Frații Musulmani în special, acuzați că sunt responsabili de instabilitatea din Libia, la o zi după o serie de asasinate care au vizat în special un militant antiislamist.

Aceste manifestații au fost marcate de acte de vandalism împotriva sediilor principalelor două partide: Partidul pentru Justiție și Construcție (PJC), aripa politică a Fraților Musulmani libieni, și rivalul său, Alianța Forțelor Naționale (AFN, liberală).

Astfel, sediile PJC de la Tripoli și Benghazi au fost devastate de zeci de manifestanți, la fel ca sediul AFN din capitală.

În noaptea de vienri spre sâmbătă, câteva sute de persoane au parcurs străzile din Benghazi pentru a denunța asasinarea, vineri, a unui avocat și militant politic antiislamist Abdessalem al-Mesmari, precum și a doi ofițeri ai armatei.

Zeidan a declarat sâmbătă că frontiera cu Egiptul a fost închisă pentru călători pentru a împiedica responsabilii de acest asasinat să părăsească teritoriul, fără a preciza dacă această decizie este motivată și de evadarea deținuților.

El a anunțat, în plus, că o remaniere ministerială va avea loc în curând, pentru a reduce numărul miniștrilor „în vederea unei eficiențe sporite”.

Manifestanții acuză islamiștii că se află în spatele asasinării lui Mesmari și de atacurile care au vizat de atunci revolta a zeci de ofițeri, în special la Benghazi.

Protestatarii apreciază că rivalitățile politice împiedică stabilitatea țării, unde proliferează armele. PJC și AFN sunt acuzate că manipulează milițiile înarmate care le servesc intereselor lor, împiedicând formarea unei armate și a unei poliții profesionale.

„Vrem dizolvarea tuturor partidelor. Ele sunt cauza tuturor problemelor noastre. Trebuie să adoptăm o Constituție apoi o lege care să organizeze viața politică înainte de a permite partidelor să funcționeze”, afirmă Ahmed Trabelsi, un manifestant din Tripoli.

Contrar altor țări ale Primăverii Arabe, Tunisia și Egipt, islamiștii nu au câștigat primele alegeri libere din Libia.

Învingător în alegerile legislative din iulie 2012, AFN al lui Mahmoud Jibril, o coaliție de mici partide liberale conduse de arhitecții revoltei din 2011 împotriva colonelului Kadhafi, deține 39 de mandate din cele 80 rezervate partidelor politice în Congresul General Național (CGN), cea mai înaltă autoritate politică și legislativă a țării. PJC este a doua formațiune politică din Congres, cu 17 mandate. Celelalte 120 de locuri sunt deținute de candidați independenți cu afilieri și convingeri diverse.

Avocatul Abdessalem al-Mesmari era unul dintre primii militanți care au participat la manifestațiile împotriva regimului Kadhafi în februarie 2011.

După revoluție, el era cunoscut în special pentru opoziția sa față de Frații Musulmani și milițiile islamiste care acționează, potrivit lui, în vederea preluării puterii în pofida respingerii acestui lucru de către populație.

De la înlăturarea regimului Kadhafi, estul libian este teatrul unei multiplicări a violențelor, între care atacuri împotriva judecătorilor, militarilor și polițiștilor care au servit în timpul fostului regim.