De fiecare dată când ne folosim mâinile, într-o fracțiune de secundă înainte de a acționa, creierul nostru face o alegere, iar pentru aproximativ 90% dintre oameni, aceasta este mâna dreaptă.
Povestea preferinței pentru o mână anume se întinde pe milioane de ani și combină presiuni evolutive, structura creierului, biologia embrionară și o complexitate genetică pe care nu o înțelegem încă pe deplin. Iată ce au descoperit cercetările din biologia evoluționistă, relatează Forbes.
Istoria fosilizată a „mâinii dominante”
Termenul tehnic pentru preferința unei mâini este „lateralizare manuală” și nu este specific doar oamenilor. Multe vertebrate și chiar unele nevertebrate prezintă preferințe pentru anumite membre.
Ceea ce diferențiază oamenii este faptul că există o tendință la nivel de populație: în aproape toate societățile studiate, aproximativ 90% dintre oameni sunt dreptaci. La alte specii, preferințele sunt individuale și distribuite aproximativ egal. Aparent, ceva important s-a întâmplat în evoluția noastră.
Cele mai vechi dovezi provin din uneltele de piatră de tip Oldowan, datate la 2,6 milioane de ani, care arată că utilizatorii erau predominant dreptaci. Asta înseamnă că încă înainte de apariția lui Homo sapiens, hominizii manifestau deja această preferință.
În cazul Neanderthalilor, dovezile sunt și mai sugestive: urmele de zgârieturi de pe dinți indică utilizarea uneltelor într-un mod specific dreptacilor. Astfel de semne apar chiar și la copii de 6–8 ani, ceea ce arată că această trăsătură apare devreme în dezvoltare și are o bază biologică solidă.
Cercetătorii au propus mai multe ipoteze:
Niciuna dintre aceste explicații nu este suficientă singură, dar împreună conturează un fenomen influențat de biologie, creier și mediul social.
Stângacii și ambidextria
Dacă selecția naturală ar fi eliminat stângacii, aceștia nu ar mai exista. Totuși, aproximativ 10% din populație este stângace, procent neschimbat de mii de ani. O explicație este avantajul în situații competitive: stângacii sunt mai greu de anticipat deoarece majoritatea oamenilor sunt obișnuiți cu dreptacii.
În ceea ce privește ambidextria, trebuie făcută o diferență:
La nivel cerebral, persoanele ambidextre prezintă o dominanță mai slabă a unei emisfere și o conexiune mai puternică între emisfere. Această particularitate nu este neapărat un avantaj: unele studii indică o incidență mai mare a dificultăților de limbaj sau atenție.
Mâna dominantă este rezultatul unei evoluții de zeci de milioane de ani. Este influențată genetic, modelată de structura creierului și consolidată prin învățare socială. În esență, este una dintre cele mai vechi moșteniri ale noastre.
Recomandarea autorului: