„Teroarea a început”. Un supraviețuitor al naufragiului din apropiere de Lampedusa povestește tragedia

Unul dintre cei 155 de supraviețuitori ai naufragiului produs în apropierea insulei italiene Lampedusa povestește cu lacrimi în ochi clipele de coșmar pe care le-a trăit până când a fost salvat, relatează AFP.

„Ajunseserăm aproape de coastă în jurul orei 3 dimineața. Am așteptat îndelung, dar nimeni nu a ne-a venit în ajutor”, a declarat tânărul Ali, într-un centru de primire a refugiaților din Lampedusa.

„Încercam să trimitem semnale și căpitanul a dat foc unei bluze în partea superioară a vaporului”, își amintește Ali.

„Când oamenii au văzut flăcările, s-au grăbit spre celălalt mal și vaporul s-a dezechilibrat. Multe persoane au căzut în apă. Teroarea a început”, povestește el.

JUSTIȚIE Traian Băsescu, sfat pentru Laura Codruța Kövesi dacă revine în țară după ce își termină mandatul de conducere la Parchetul European: „Să nu mai facă spectacol din necazul oamenilor!”

00:04

REACȚIE Băsescu sare în apărarea lui Georgescu, după imaginile cu el încătușat: „De ce trebuie să pui cătușe? Ăsta nu e un tip care să dea în cap!”

23:23

Peste 300 de persoane au murit probabil, potrivit estimărilor autorităților, în naufragiul acestui vapor care s-a răsturnat și s-a scufundat joi dimineața, având la bord aproximativ 500 de imigranți.

„A trebuit să înot timp de cinci ore înainte ca ajutoarele să sosească. Familia mea și mulți prieteni erau pe acest vapor. Nu pot vorbi, este prea dureros”, a declarat Ali.

Plecat din Eritrea, de unde fugea de regimul dictatorial, el a declarat că a plătit 1.400 de dolari, respectiv 1.000 de euro pentru a se îmbarca în Libia pe acest vapor către Italia, după un parcurs chinuitor prin Sahara.

În tabăra din Lampedusa, el stă deoparte pentru moment și nu a stabilit încă relații cu ceilalți refugiați, care au fugit și ei de război sau persecuție. Cu cei care au ajuns anterior, sunt peste 1.000 care așteaptă acum, în timp ce centrul nu poate să primească în mod normal decât 250.

Un grup de parlamentari care l-a vizitat sâmbătă a calificat condițiile de viață ale refugiaților drept „rușinoase” și „inacceptabile într-o țară civilizată”.

Organizația umanitară Salvați Copiii a cerut Guvernului să evacueze imediat cei 228 de copii care se află acolo, dintre care 40 minori neînsoțiți, care au supraviețuit naufragiului.

Refugiații sunt așezați pe bănci vopsite în verde sub un acoperiș de tablă sau strânși sub copaci, în spatele unei curți împrejmuite cu sârmă ghimpată. Deșeuri, saltele vechi și pături murdare sunt răspândite pe jos de jur împrejur.

Cântece în arabă se aud în curte, unde cozi de așteptare lungi s-au format în fața cabinelor telefonice, în timp ce copiii se joacă fie cu mingile pe care le bat în zidurile de beton, fie cu un câine cu blana de culoarea nisipului.

Bebeluși cu picioarele goale și purtând încă scutece își privesc tații adormiți, în timp ce femeile spală hainele.

Mohammed, un sirian în vârstă de 53 de ani, a părăsit țara împreună cu familia sa pentru a fugi de bombardamente și intenționa să meargă în Elveția. Dar el a fost nevoit să își lase rudele în Egipt atunci când a aflat că nu are suficienți bani pentru a le plăti călătoria către Europa.

„Am luat autobuzul pentru a traversa deșertul și a ajunge în Libia. Era o călătorie înspăimântătoare de patru zile. Sufeream, pentru că știam că va trebui să o fac, dar îi lăsam în urma mea pe soția mea, pe cele două fiice și cei doi fii ai mei. Ei sunt foarte mici, au nevoie de tatăl lor”, povestește el.

„Am fugit de pericolul din Siria, dar eram la fel de rău tratat în Libia, era fără speranță. Când mi-am sunat acum familia, ei erau bucuroși că sunt în viață, dar noi nu știm cum aș putea ieși de aici și cum ar putea veni ei”.

Cu părul grizonat și corpolent, Mohammed trăiește de 11 zile în centrul din Lampedusa, unde este îngrijit de serviciul medical ce funcționează 24 de ore din 24.

„Sunt diabetic, ceea ce a făcut călătoria mea și mai periculoasă. Când am părăsit Libia, am fost nevoit să merg prin apa care îmi ajungea la bărbie, purtând geanta cu medicamente și documente în dinți. Era îngrozitor să mă gândesc că riscam să pierd totul”, a povestit el.