Decizia definitivă a instanței supreme – ICCJ restabilește un adevăr juridic. În dosarul cunoscut de multă vreme sub numele de TELEPATIA. Cazul are rădăcini în 2014 – când Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani închisoare, în modul în care a judecat acest dosar fostul magistrat Camelia Bogdan și colegul ei de complet, Alexandru Mihalcea. Alături de Voiculescu au mai fost condamnate alte 12 persoane și la plata unui prejudiciu de peste 60 de milioane de euro. Esența deciziei ICCJ devoalează faptul că judecătoarea Camelia Bogdan a dat o decizie abuzivă în 2014, dar – ce să vezi, fapta s-a prescris. Timpul a lucrat în favoarea ei.
Practic, ICCJ a desființat ordonanța de clasare a Parchetului Înaltei Curți data de procuror pe “fapta nu există”, în care acuzația reclamanților împotriva Cameliei Bogdan era de abuz în serviciu în legătură cu modul în care a soluționat dosarul Telepatia.
Și tot ICCJ a schimbat temeiul clasării în “a intervenit prescripția penală”. Asta înseamnă că, dacă nu se constata prescripția faptei, fosta judecătoare putea fi anchetată în continuare de parchet pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Ce reiese de aici? Pe înțelesul tuturor?
În primul rând, că procurorul nu și-a făcut treaba. Că fără a face o anchetă, s-a spălat pe mâini, fără nicio aplecare pe dosar și fără minime diligențe pentru aflarea adevărului în judecarea cauzei, a clasat cauza, pe “fapta nu există”.
Deși nici nu a căutat să vadă dacă există sau nu. Din 2014 până acum au trecut 11 ani. Mai mult decât condamnarea în sine dată de Camelia Bogdan. Nu se putea constata decât fapta e prescrisă. Președintele Înaltei Curți de Casație, Lia Savonea, a intrat în profunzimea problemei, pentru a se lămuri dacă, într-adevăr, fapta nu există, așa cum concluzionase superfluu procurorul, pentru că numai așa putea să constate dacă acesta a greșit sau nu când a luat decizia clasării.
Și, intrând în profunzimea cazului, a modului în care a fost judecat dosarul Telepatia de către fostul magistrat eliminat din corpul profesional de ceva vreme, a descoperit lucruri pe care niciun judecător nu are voie, nu-i dă voie legea, să le săvârșească.
Concluzia a fost că, pe parcursul judecării dosarului Telepatia, Camelia Bogdan s-a abătut grav de la lege și ceea ce a făcut este un abuz în serviciu pe care procurorul l-a omis. Cu bună știință sau din gravă neglijență, nu se știe. Dar cert este că toate neregulile săvârșite de Camelia Bogdan au ieșit acum la iveală.
Și e un lung șir de nereguli care au fost constatate de ICCJ care au condus la decizia că fosta judecătoare a săvârșit un grav abuz în serviciu și în timpul judecării dosarului, dar și ulterior pronunțării deciziei de condamnare, compus dintr-o sumedenie de încălcări ale legii. Să le amintesc succint.
ICCJ a stabilit că fosta judecătoare Camelia Bogdan a încălcat cu știință dispoziții legale de drept procesual și penal cu consecința prejudicierii inculpaților din dosar, nefiind vorba de o aplicare eronată a legii într-o serie de acte și măsuri judiciare luate prin conduită singulară, ci cu intenție, “intimata urmărind în fapt confiscarea unor bunuri însemnate ca valoare și în număr cât mai mare, de la cei implicați în cauză precum și de la terțe persoane, ignorând obligația de imparțialitate, tratament egal și respectarea procesului echitabil”.
Aici trebuie amintit că fosta judecătoare are precedente cu aplicarea confiscării extinse. În urmă cu nouă ani, DIICOT a fost șocat de modul în care Camelia Bogdan a confiscat bani și imobile ale soțului fostei președinte al Tribunalului București, notarul Jean Andrei, deși acesta nu avea vreo calitate procesuală în dosarul cu pricina.
Și nu numai lui i-a aplicat măsurile aberante, ci și altui notar, Lidia Seceleanu. Era un dosar cu infracțiuni economice, printre care și spălare de bani. Interesant este că deși DIICOT a obținut condamnări în acel dosar, a cerut la ICCJ desființarea sentinței Cameliei Bogdan pe motiv că aceasta nu a ținut cont de dreptul la un proces echitabil, și a dreptului la apărare.
Revenim, însă, la decizia dată chiar de președintele Înaltei Curți, Lia Savonea, care a spulberat-o pe Camelia Bogdan, punctând toate nelegalitățile ce au fost săvârșite în timpul judecării procesului din dosarul ICA. Iată câteva paragrafe din decizie:
„Încălcarea cu știință a normelor de lege aplicabile nu a rezultat dintr-o conduită singulară a acesteia, ci dintr-o serie de acte și măsuri judiciare, dar si fapte exterioare actului de judecată, care au scos în evidență faptul că nu a fost vorba doar despre o aplicare eronată a legii, intimata urmărind în fapt confiscarea unor bunuri însemnate ca valoare și în număr cât mai mare, de la cei implicați în cauză precum și de la terțe persoane, ignorând obligația de imparțialitate, tratament egal și respectarea procesului echitabil” (…)
În cauză s-a făcut o aplicarea retroactivă în defavoarea părților, printr-un abuz de interpretare. Astfel, au fost invocate aceste instrumente europene pentru a fundamenta o confiscare cu caracter extins, deși faptele erau anterioare adoptării lor și transpunerii în legislația română.
O asemenea interpretare a transformat un proces penal într-un teren de experiment normativ, folosind instrumente netranspuse pentru a justifica o măsură severă. Procedând în acest fel, s-au încălcat nu doar drepturi individuale, ci și principiul general al securității juridice” (…)
Înalta Curte constată că în cauză erau întrunite cerințele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu reclamate de petenți, în ceea ce o privește pe intimata Bogdan Camelia, din punct de vedere al laturii obiective și subiective a infracțiunii, fiind încălcate cu știință norme din legislația primară, pe care intimata avea obligația legală de a le aplica corect, cu bună-credință.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, lege în vigoare la data faptelor, judecătorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii și să respecte drepturile și libertățile persoanelor. În același timp, judecătorii trebuie să înfăptuiască justiția, în numele legii – art. 124 si art. 126 din Constituție. Or, intimata, în cauza pe care a soluționat-o, prin interpretarea și aplicarea legii cu rea-credință, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale, a încălcat drepturile părților și ale persoanelor interesate, cu consecințe păgubitoare semnificative pentru acestea.
În continuare, reținând că în ceea ce o privește pe intimata Bogdan Camelia, existau probe și erau întrunite cerințele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, cu toate acestea, constată că nu poate fi dispusă soluția de trimitere a cauzei la procuror pentru a efectua ăn continuare urmărirea penală și a pune în mișcare acțiunea penală, conform art. 341 alin. 6 lit. b) C.proc.pen., întrucât există o cauza care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv, intervenirea prescripției răspunderii penale”.
Doar aceste fraze și tot e grav, cu toate că întreaga încheiere cuprinde și alte chestiuni la fel de periculoase în comportamentul și conduita profesională a unui judecător. Dar, procurorul, când a fost sesizat cu acest abuz, nu a văzut nimic.
Pentru că nici nu s-a aplecat pe dosar. A dat clasare fără să-i pese de stabilirea adevărului și de o posibilă dreptate a celor care reclamau abuzul. De ce? Ce sfori au fost trase la nivelul parchetului pentru ca procurorul să dea soluția de clasare fără a face diligențele obligatorii ca să stabilească de partea cui e dreptatea??
Dan Voiculescu a avut si el o prima reacție:
“Referitor la Decizia din 11 septembrie 2025, prin care ICCJ a decis că, în soluționarea dosarului privatizării ICA, fosta judecătoare Camelia Bogdan a comis o serie abuzuri în serviciu (conflict de interese, uzurpare de competențe, retroactivitate, incompatibilitate) fac două foarte scurte precizări:
1. 13 familii au suferit o nedreptate cumplită. S-au pierdut vieți, s-au mutilat destine, s-au distrus cariere. Dreptatea nu șterge suferința, dar redă încrederea în DEMNITATEA, ONOAREA și CURAJUL ființei umane”.
2. Așa cum aminteam recent: nu putem să oprim tot răul din jur, dar putem să creștem, în fiecare zi, binele pe care îl facem. Mulțumesc tuturor celor care aleg să facă bine.”
La cele 13 familii distruse mai adaug una. Familia judecătorului Stan Mustață, care trebuia să soluționeze dosarul ICA până la capăt și nu să ajungă, cu dedicație, la judecătoarea Camelia Bogdan.
Petalele ofilite ale Cameliei Bogdan au fost smulse definitiv. Ea nu mai face parte din magistratură, dar, cu toate acestea, continuă să facă zgomot. Și scandal. Pe unde apucă. Și a intrat în categoria procesomanilor.
Din păcate, cazul ICA, așa cum a fost tratat de Justiție, intră pe un culoar de evitat de către alți magistrați. Culoarul rușinii. Alții spun că acesta ar putea fi punctul de la care se va redeschide dezbaterea serioasă legată de o veritabilă lege a răspunderii magistraților. Rușinea, însă, rămâne.
Pentru că această Camelia Bogdan a fost produsul înaltei școli a magistraturii. Și este un eșec al aceleiași școli.
P.S. Traian Băsescu, într-o înregistrare din ultimele luni ale anului 2016, recunoscută ca fiind reală.: „Să-i vezi când vorbeau a doua zi după condamnarea care, cum le-o spusese cu trei zile înainte, s-a împlinit. Cum îmi spunea mâine îl luăm pe Mustaţă şi intră Camelia Bogdan. Să-i vezi după o zi când spuneau am vorbit cu Camelia Bogdan şi a spus că dacă aveam codul penal îi dădea 20 de ani, a putut să-i dea doar zece. Pe urmă trage concluziile Coldea, ştii. Să-l vezi ce spectaculos e Coldea când trage concluzii. (…) Păi bă, Bogdan, eu te ştiu cine eşti!”
Acum știe toată lumea cine e Camelia Bogdan.
AUTORUL RECOMANDĂ: