Care sunt cele mai mici particule din Univers? Ce spune un fizician de la Cambridge

Oamenii de știință au încercat mereu să afle care este cel mai mic lucru din univers. După ce credeau că atomul este cea mai mică parte a universului, cercetătorii au descoperit că acesta este compus din protoni, neutroni și electroni. Descoperirile din ultimii ani arătă că, la rândul lor, protonii și neutronii se descompun în quarcuri.

Renumitul fizician Andy Parker, de la Universitatea Cambridge, a declarat că s-ar putea ca oamenii de știință să găsească particule și mai mici decât quarcurii și neutronii. „La acest moment nu putem spune dacă  mai există ceva înăuntrul quarcilor. Am găsit noi cea mai mică parte dintr-o particulă?”, s-a întrebat profesorul citat de LiveScience.

CONTROVERSĂ Haos la alegerile din Zambia. Numărarea voturilor a fost suspendată temporar din cauza violențelor și a furtului buletinelor de vot deja ștampilate

21:02

REACȚIE Adrian Toni Neacșu cere explicații publice de la CCR după întâlnirea dintre Simina Tănăsescu și Ilie Bolojan: „S-a întâlnit pe ascuns cu reclamanții”

20:41

Profesorul a declarat că, cu toate că neutronii și quarcurile sunt indivizibili, oamenii de știință nu știu de fapt dacă sunt cele mai mici părți ale universului.

Găurile negre din univers conțin elemente mult mai mici

Profesorul a arătat că mijlocul unei găuri negre poate foarte bine să candideze la titlul de cea mai mică parte din univers. Legile actuale ale fizicii arată că găurile negre se formează când materia este condensată într-un spațiu atât de mic încât materia devine un punct infinit.

„Părerea mea este că gările negre conțin elemente mult mai mici decât quarcurile dar nu cred că au o densitate infinită”,  a spus Parker. Profesorul a mai spus că cel mai probabil particulele din interiorul unei găuri negre sunt de un milioane de ori mai mici decât ceea ce oamenii de știință cunoșteau până acum.

Oamenii de știință arată că în experimente paticulele precum guarcurile și electronii par să se comporte ca simple puncte ale materiei fără nicio distribuție spațială. Dar puncte precum acestea complică legile fizicii. Cercetătorii susțin că atunci când se apropie prea mult de un punct, forțele care acționează asupra lui devin infinite, ceea ce oamenii de știință urăsc.

Ei au venit cu ideea teoriei corzilor, care este un concept ipotetic în fizică. În această teorie un element esențial este simetria. În teoria corzilor, cunoscută și ca teoria stringurilor, particulele elementare sunt alcătuite din corzi sau sfori aflate sub excitație. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc în continuum-ul spațiu-timp.

Un alt mod de a rezolva problema punctelor este să consideri că spațiul în sine nu este cintinuu și neted, ci de fapt este alcătuit din puncte discrete  sau granule, ceea ce în limbajul științific este cunoscut ca „un spațiu-timp spumă”. În acest caz, cele două particule, nu vor mai tinde să se apropie încontinuu una de cealaltă, ci ele vor fi mereu separate de un minimum spațiu.

Profesorul Parker apelează la lungimea Planck care este de 1.6 x 10 -35 metri. El susține că această lungime este prea mică pentru a fi folosită ca instrument de măsurare. Dar cu toate acestea se crede că este, cel puțin teoretic, cea mai mică lungime ce poate fi măsurată.

Cercetătorii arată că potrivit principiului incertitudinii, niciun instrument nu va fi capabil să măsoare ceva mai mic decât această lungimea Planck, pentru că, spun ei la această dimeniune universul este probabilitic și nedeterminat.