Cei șapte pitici din lumea reală. Cum trăiește familia în care toți membrii suferă de nanism

Pentru restul oamenilor, persoanele care suferă de diverse forme de nanism pot părea anormali din toate punctele de vedere. Pentru familia Johnston, care numără șapte membri pitici, singura diferență dintre ei și ceilalți o reprezintă mărimea, scrie Daily Mail.

Amber și Trent Johnson și cei cinci copii ai lor cu care locuiesc în Georgia, Statele Unite, formează cea mai mare familie care suferă de acondroplazie, o formă de nanism care afectează creșterea extremităților. După venirea pe lume a primilor doi copii biologici, cei doi au hotărât să adopte alți trei.

Ei sunt cei șapte pitici, de la stânga la dreapta: Elizabeth- fiica biologică, Ana- din Siberia, Johan- fiul natural, mama- Amber, tatăl- Trent, Alex- din Coreea de Sud și Emma- din China

EXCLUSIV Adrian Câciu cere repatrierea stocurilor de combustibili în plină criză a carburanților. „N-am văzut pe nimeni să se lupte pentru aceste stocuri”

23:12

SOCIAL Românii vor putea ajunge cu transportul în comun la Ruse. Vecinii au cumpărat două autobuze electrice pentru noua linie până la Giurgiu

22:42

Ei își spun „cei șapte pitici din lumea reală”, și-au acceptat mărimea și afirmă că „se străduiesc să-și crească odraslele într-o lume care nu a fost construită pe măsura lor”.

Aceștia au explicat jurnaliștilor americani că în loc să-și adapteze locuința la dimensiunea lor, preferă să păstreze totul la mărimea normală, pentru a-I determina pe cei mici să treacă peste greutățile din viața de zi cu zi.

Trent și Amber s-au cunoscut la o reuniune a persoanelor pitice, au ieșit împreună timp de patru ani, după care s-au căsătorit. La cinci luni de la nuntă Amber a rămas însărcinată.

Trent provine dintr-o familie de pitici, iar Amber s-a născut într-o familie normală. Știau că există o posibilitate ca primul lor copil să se nască normal, însă la 31 de săptămâni de la nașterea lui Jonah au aflat că și el suferă de acondroplazie.

La început au fost fericiți să vadă că au un copil de mărimea lor, însă la venirea pe lume a celui de-al doilea copil biologic, Elizabeth, Amber a suferit o traumă când a văzut că și fetița este bolnavă.

Cum amândoi își doreau o familie foarte mare, au hotărât să evite supunerea lui Amber la o nouă nașterea traumatizantă și au ales să adopte copii care sufereau de aceeași boală ca și ei.

Copiii cu nanism sunt adesea maltratați în țările sărace sau dați spre adopție, din cauza prejudecăților. Așa că Amber și Trent au decis să ia acasă încă trei copii din diferite colțuri ale lumii.

Astfel, familiei lor s-au alăturat Ana din Siberia, Alex din Coreea de Sud și Emma din China.

Prietenii glumesc pe seama acestui lucru și îi numesc în glumă „Brad și Angelina ai piticilor”, având în vedere cum au ales să-și mărească familia.

Familia Johnston nu a apelat la ajutorul statului pentru a adopta și nici nu primesc ajutor social pentru creșterea copiilor, cu toate că sunt considerați persoane cu dizabilități.

„Ne descurcăm prin propriile mijloace. Încercăm să facem totul cu propriile forțe”, a spus Trent.

„Sunt convinsă că există și pitici cu dizabilități. Dar noi nu suntem”, l-a completat Amber.

Ea se ocupă de creșterea copiilor și este implicată în mai multe asociații ce țin de educație, cum ar fi Asociația mamelor și profesorilor, respectiv Grupul de cercetașe.

Trent confecționează extensii de pedale pentru autovehicule, ca să îi ajute pe pitici să poată conduce și lucrează ca paznic la un campus universitar din zonă.

Cu toate că oamenii se holbează la ei, membrii familiei Johnston încearcă să ignore aceste lucruri și să-și vadă de viață. Uneori oamenii se opresc pe stradă și le fac poze.

Pentru copii este mai greu, deoarece colegii își bat joc de ei la școală.

Când Elizabeth era în clasa a treia, cârcotașii o strigau „pitica”. Atunci le-a spus simplu: „Așa m-a făcut Dumnezeu- așa mă iubește El”.