Cum ajunge o persoană să recunoască o infracțiune pe care nu a comis-o

Potrivit unui nou studiu, citat de discovermagazine.com, nu este foarte dificil să îi „injectezi” cuiva amintiri false și chiar să-l convingi că a comis o infracțiune gravă, chiar dacă persoana respectivă nu a făcut așa ceva.

Cercetătorii au încercat să-i convingă pe voluntarii unui experiment că au comis o infracțiune în adolescență, folosindu-se de „tehnicile memoriei sugestive”. Aceștia au constatat că, după câteva interviuri, 70% dintre participanți chiar încep să creadă că au comis o infracțiune (un furt, o tâlhărie, un atac armat), în tinerețe și oferă o mărturisire falsă extrem de detaliată.

Savanții au prezentat și o listă a amintirilor false pe care au reușit să le implementeze în mințile subiecților. „Cercetătorii memoriei au speculat ani la rând că anumite tactici pot conduce la manipularea oamenilor, care vor recunoaște infracțiuni imaginare. Acesta este primul studiu care furnizează dovezi în privința amintirilor false, care țin de comiterea unor ilegalități. Experimentul a fost realizat într-un mediu controlat. Cu ajutorul tehnicilor memoriei sugestive, participanții au fost manipulați astfel încât să povestească unele amintiri false, pe care le-au comparat cu cele adevărate. După trei interviuri, 70% dintre ei au spus că au comis o infracțiune, care a determinat întâlnirea cu poliția în adolescență și au făcut o mărturisire în acest sens. Aceste declarații despre infracțiuni care nu au avut loc seamănă cu cele legate de alte evenimente false, dar non-violente”, se arată în studiul citat.

LIVE UPDATE Război în Ucraina, ziua 1544. Moscova și Crimeea, sub tirul loviturilor „Grupului Alpha”, din cadrul SBU

07:35

ACTUALITATE Călin Georgescu: „Au făcut din Țara Românească o peșteră de tâlhari”

07:30

„Cercetătorii au reușit să le inducă participanților diverse amintiri autobiografice, inclusiv cea a momentului în care s-au pierdut într-un mall, au fost implicați într-un accident la o nuntă de familie, au băut ceai cu Prințul Charles, au fost atacați de un animal sălbatic și au trișat la unele teste. Aceste amintiri pot părea „reale”, deoarece subiecții pot genera detalii ale unor evenimente imaginare, care nu au fost menționate de psiholog. Mintea construiește informația din surse interne și externe, pentru a genera un tabloul al „realității” coerent, dar fals”, mai relevă studiul.