Dragostea la prima vedere, explicată științific

Dragostea la primă vedere există. Cel puțin așa susțin oamenii de știință din Irlanda, care au reușit chiar să îi găsească o explicație. Potrivit experților, cortexul median prefrontal, o regiune a creierului, joacă un rol important în deciziile romantice pe care le luăm. În plus, această regiune a creierului este legată de atracția sau afinitatea față de anumite persoane, încă de la prima vedere, scrie LiveScience.

Cercetătorii spun că anumite zone ale cortexului median prefrontal, aflat în apropierea părții din față a creierului, lansează instantaneu mesaje privind atracția fizică dintre persoane și ne spun dacă persoana pe care o vedem pentru prima oară este perechea potrivită.

Totul se produce într-un interval de timp de ordinul milisecundelor, după ce am văzut pentru prima oară persoana respectivă, susțin cercetătorii de la Colegiul Trinuty, din Irlanda.

LiveScience notează că acest studiu este primul care folosește date culese de la primele întâlniri între necunoscuți, pentru a examina felul în care creierul face judecăți romantice.

Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 151 de persoane, dintre care 78 de femei și 73 de bărbați. Toți participanții la acest experiment erau heterosexuali, nu erau implicați într-o relație, nu se cunoșteau în prealabil și au participat la scurte întâlniri.

Speed Dating, în numele științei

Participanții se aflau toți într-o cameră și treceau de la unul la altul pentru a sta de vorbă timp de 5 minute, în căutarea perechii perfecte. După aceste scurte întâlniri, ei au fost rugați să completeze niște formulare în care să indice pe care dintre ceilalți participanți și-ar dori să-l mai întâlnească.

Înainte de aceste întâlniri, cercetătorii au examinat creierul a 39 dintre participanți folosind un instrument de imagistică cu rezonanță magnetică funcțională (RMN). Oamenii de știință au înregistrat activitatea cerebrală a subiecților în timp ce le prezentau fotografii cu ceilalți participanți la studiu, cu care urmau să se întâlnească. Pentru fiecare fotografie în parte, subiecții au dispus de câteva secunde pentru a estima cât de mult le place respectiva pesoană, pe o scară de la 1 la 4. Ei au raportat de asemenea și cât de atrași fizic se simt față de diferitele persoane din fotografii, precum și cât de plăcute consideră ei că sunt aceste persoane.

După întâlniri s-a constat că, în 63% dintre cazuri, interesul inițial, din fața fotografiilor, s-a materializat și în întâlnirea propriu-zisă, de 5 minute. Mai mult decât atât, în afara experimentului, participanții care și-au găsit un partener de care se simțeau atrași au făcut schimb de numere de telefon, iar 20% dintre ei au început să iasă împreună pentru a se cunoaște mai bine.

Cum reacționează creierul când vede persoana potrivită

Interesantă a fost însă activitatea creierului corelată la acest tip de situații. Cercetătorii au identificat o legătură între o regiune specifică a cortexului median prefrontal, denumit cortexul paracingulat, și decizia finală a subiecților, cu privire la fixarea unei întâlniri cu partenerul ales. Activitatea din această regiune s-a intensificat semnificativ atunci când subiecții au privit fotografii cu persoanele în fața cărora au spus apoi „da”.

Între timp, cortexul prefrontal ventromedian a devenit la rândul său mai activ atunci când participanții s-au uitat la fețele persoanelor pe care le considerau atractive. Această regiune a fost însă mai activă atunci când au fost vizualizate fețele care corespund șabloanelor sociale de frumusețe.

De cealaltă parte, în cazurile în care s-au declanșat reacții individuale de apreciere pentru persoane care nu au primit și aprecierile generale ale celorlalți, s-a activat o regiune diferită din creier: cortexul prefrontal rostromedial. În această regiune, raționamentul format ar putea fi următorul: „este oare această persoană considerată o partidă bună? Dar este ea oare o partidă bună pentru mine?”, mai scrie sursa.

Există două modalități de a ne raporta la rezultatele acestui studiu, publicate în ultimul număr al revistei Journal of Neuroscience. Unul dintre ele este că suntem niște ființe foarte superficiale – ne hotărâm în câteva fracțiuni de secundă după ce vedem o față nouă dacă suntem sau nu interesați de ea din punct de vedere fizic. În clipa imediat următoare, intervine cortexul prefrontal rostromedial, care declanșează nesiguranța cu privire la compatibilitatea cu persoana respectivă. Aceste procese sunt independente unul de altul, dar se produc în perioada inițială de evaluare a unei noi posibile relații.