INIMA ROMÂNIEI croșetată cu fir de acril, TRICOLOR: Când veselă, când tristă, cu mult dor adunat, cu drag de DATINI și OBICEIURI

„Lâna este fir românesc, eu promovez doar jucării din lână. Pentru că sunt româncă”, spune brașoveanca.

Meșteșugul îl transmite mai departe oricui este dornic să învețe, de la copii la seniori, prin diverse ateliere. Aici, însă, este nevoită să folosească și alte tipuri de fire, importate, pentru că lâna este „un material ușor alergenic”.

De Ziua Națională a României, Gabriela Bularca le propune copiilor ateliere în care să învețe să facă brățări tricolore.

Croșetatul l-a învățat de mică și nu a renunțat la el, de-a lungul timpului. Din 2017, însă, doar cu asta se ocupă. Până atunci a fost economist de meserie.

METEO Prima zi cu temperaturi +20 grade în București. Meteorologii Accuweather anunță când vine primăvara anul acesta, de fapt

00:01

ENERGIE Bogdan Ivan, la granița cu Ucraina. „Indiferent de granițe, conflicte sau vremuri, oamenii trebuie să aibă energie”

22:45

„Trecerea s-a făcut treptat, însă”, spune Gabriela Bularca.

Femeia organizează și diverse ateliere de croșetat, gratuite, cu copii care vor să-i învețe meșteșugul, la mall sau la Muzeul de Etnografie Brașov. A avut chiar și seniori la ateliere, cea mai în vârstă cursantă fiind o femeie de 84 de ani. „Interesant că la atelierele de la muzeu vin mai mulți băieți decât fete”, spune Gabriela Bularca.

Provine dintr-o familie în care toată lumea știa să facă ceva: „Bunica era cojocăreasă și broda și cojoacele pe care le făcea, dar lucra și în croșetă diverse modele. Bunicul știa să confecționeze și să repare încălțăminte. Mama a fost croitoreasă, iar la 16 ani a devenit cea mai tânără șefă a unei secții. Fratele a lucrat rochii de mireasă”.

Gabriela Bularca croșetează jucării din 2014 și a ales doar animale existente în fauna autohtonă: „Am decis să fac jucării autohtone și nu vreau să reproduc personaje. Nu pentru că nu ar fi drăguțe personajele, dar copiii au prea multe personaje, deschid televizorul și văd ceva care nu e real, văd un animal care nu arată a animal, poate e și un pic monstruleț. Am vrut animale românești – urșii, pisicile, căței, oițe, măgari, vulpițe”.

Toate animalele au un nume și o poveste în spate. Vulpița Catinca, de exemplu, a fost anul acesta mascota unui festival de la Brașov. Unele jucării au și nume dacice, cum ar fi lupul Davos.

Pe lângă animăluțe, brașoveanca face și păpușele croșetate, româncuțe și românași, pe care îi cheamă Mărioara și Gheorghiță. „În ultimul timp am ales să folosesc nume și mai vechi, Aristița, Iorgu, mă duc și mai mult în istorie, sunt tot nume românești”, a declarat femeia.

O jucărie croșetată o face în câteva ore, în funcție de complexitate. Croșetează corpul, apoi îl umple cu melană sau lână dărăcită și gata e jucăria: „Dacă știi să croșetezi, poți să faci orice, doar îți imaginezi și reușești. Dacă știi să ții croșeta în mână, știi principiile de bază ale croșetatului, este foarte ușor să croșetezi orice jucării”, spune brașoveanca.

„Croșeta nu s-a schimbat în mii de ani, este același principiu. Primele lucruri croșetate au fost plasele de prins pește. Croșetatul este un meșteșug foarte vechi și este foarte interesant, lucrurile se realizează încet. Primele atestări documentare în România au fost în atelierele mănăstirești, pe la 1300, când se făceau dantelă, broderii cu croșeta, care înfrumusețau veșmintele clerului și care mai apoi au ajuns în casele boierești. Ar mai exista o atestare pe vasele de Cucuteni, s-au găsit imprimate niște modele de dantelă care s-ar părea că sunt croșetate. Acum că era dantelă cu ciocănele este greu de spus, dar pare oricum croșetată, acum 5000 de ani, este o vechime uluitoare”, subliniază brașoveanca.

Cât despre jucăriile croșetate, se pare că acestea sunt pomenite prima dată în Scoția, în secolul al XIX-lea. În România, despre primele jucării croșetate se vorbește în jurul anilor 1950.

De Ziua Națională, Gabriela Bularca îi așteaptă pe copii la ateliere de făcut brățări cu croșeta, în culorile tricolorului. După ateliere, va avea loc o șezătoare cu mai multe persoane care croșetează, din mai multe județe ale țării.

Tot pentru 1 Decembrie a croșetat o inimă din fir de acril – Inima României, în culorile drapelului. La început, i-a spus „Suflețel”, mai apoi, obiectul a primit și o poveste, deși, până la urmă, povestea inimii României o poate spune oricine, așa cum o vede: „Eu sunt inima României, când veselă, când tristă, cu mult dor adunat, cu drag de datini și obiceiuri, cu iubire multă. Sunt veselă când văd copii fericiți și lipsiți de griji, mă întristrez când sunt păsărită și uitată, am dor mare de cei plecați și de locuri înstrăinate, am mare drag când văd o horă românească și tineri jucând cu foc, când fete frumoase își poartă iile moștenite de la bunici și mame, când șezătorile se înveselesc de cântece și de tinerețe. Iubire am multă pentru pruncii născuți și crescuți frumos. Și toți cei născuți pe pământurile mele îmi sunt copii, chiar dacă sunt departe. Ei sunt suflet și simțire românească. Pe fața mea se poate citi speranța în viitorul frumos al țării noastre. Noi toți îl putem construi”.

Brașoveanca spune că și-ar dori ca lumea să se întoarcă la tradițiile românești, pe care le consideră foarte frumoase: „De exemplu, Moș Crăciun este un personaj frumos, dar importat, o tradiție care nu ne reprezintă, noi îl avem pe Moș Nicolae, care în simbolistica românească înseamnă foarte mult. Copiii cu care lucrez în ateliere au început deja să citească mai mult despre Sfântul Nicolae și despre legenda lui. În 24 sărbătorim nașterea Domnului, nu pe Moș Crăciun”.

Gabriela Bularca este membră în Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din orașul Brașov și Breasla Meșteșugarilor din Transilvania din orașul Cluj. Atelierele de croșetat și o expoziție le-a dus și la Bruxelles, la Festivalul Primăvara Românească.