La bordul sondei New Horizons se află o încărcătură „prețioasă”. Despre ce este vorba

Sonda americană New Horizons a ajuns, marți, la ora 11.49 GMT (14.49, ora României), la cea mai mică distanță de planeta pitică Pluto, 12.500 de kilometri, „întâlnirea” fiind considerată de specialiști principalul eveniment spațial al anului 2015, potrivit site-ului NASA. Sonda americană a început deja să transmită spre Terra o serie de date și imagini.

În 1930, Pluto nu se afla încă pe harta Sistemului Solar, deoarece nu fusese încă descoperită, precizează cnn.com.

Clyde Tombaugh, care a crescut la o fermă din Kansas, lucra la Observatorul Lowell din Arizona. Fost astronom amator, el fusese angajat pentru a contribui la descoperirea unei planete dincolo de orbita lui Neptun.

Munca lui consta în studierea – timp de mii de ore – a unui număr extrem de mare cu imagini ale unor stele și corpuri cerești, potrivit Laboratorului de fizică aplicată de la Universitatea Johns Hopkins, care coordonează pentru NASA misiunea New Horizons.

Clyde Tombaugh a făcut această descoperire epocală pe 18 februarie 1930. Avea pe atunci vârsta de 24 de ani.

Descoperirea lui i-a ajutat pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine modul în care este alcătuit Sistemul Solar. Cercetătorii știu în prezent că există câteva mii de corpuri cerești înghețate în regiunile extreme ale Sistemului Solar, cunoscute sub denumirea „Centura Kuiper”, din care Pluto este cel mai mare corp cunoscut.

Sonda New Horizons va explora în profunzime această centură de obiecte cosmice, după ce a trecut, marți, la cea mai mică distanță de Pluto.

Clyde Tombaugh a murit în 1997 la vârsta de 90 de ani.

Nouă ani după decesul său, în 2006, sonda spațială New Horizons a început această călătorie de proporții epice.

O parte din cenușa sa a fost plasată într-un mic cilindru lat de 5 centimetri și înalt de 3,8 centimetri, atașat apoi de puntea superioară a acestei sonde spațiale, ce are mărimea unui pian.

Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006 și care a călătorit 5,3 miliarde de kilometri prin spațiu, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar și corpurilor spațiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

New Horizons a petrecut peste opt ore pe orbita lui Pluto după trecerea momentului în care s-a aflat la cea mai mică distanță de planeta pitică, pentru o serie de experimente științifice ce au vizat studierea atmosferei acesteia și realizarea de fotografii pe timp de noapte, folosind doar lumina reflectată de Charon, cel mai mare dintre sateliții săi naturali.

Primul semnal radio transmis de New Horizons a avut nevoie de patru ore și jumătate pentru a ajunge pe Terra, călătorind cu viteza luminii și parcurgând distanța de 4,88 miliarde de kilometri dintre Pluto și planeta noastră.

Deja, o serie de imagini și măsurători transmise de New Horizons înainte de apropierea istorică de marți i-au determinat pe savanți să își schimbe părerea despre această planetă pitică.

Considerată în trecut un corp ceresc înghețat și lipsit de viață, Pluto prezintă semne de activitate geologică, iar oamenii de știință au descoperit dovezi ale unor mișcări tectonice trecute sau prezente.

De asemenea, savanții americani consideră că ninsori cu zăpadă de azot și metan au loc pe Pluto.

Pluto parcurge o rotație completă în jurul Soarelui în 248 de ani, iar traiectoria sa este atât de neregulată încât produce modificări radicale de la un anotimp la altul.

Va fi nevoie de 16 luni pentru ca New Horizons să transmită pe Terra toate datele și imaginile pe care le-a stocat la bordul său în timpul apropierii sale de Pluto. La finalul acestui interval, sonda americană se va afla și mai departe de Terra, continuându-și călătoria în Centura Kuiper, și ar putea să primească o nouă misiune – aceea de a studia unul dintre „verișorii” lui Pluto.

„Întâlnirea” dintre New Horizons și Pluto a completat misiunea de explorare a celor „nouă planete clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cerești vor fi fost explorate cel puțin o dată de o sondă spațială.

De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârșitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanță atât de mică, așa cum o face sonda New Horizons.

Până de curând, cele mai bune imagini cu Pluto au fost cele realizate de telescopul spațial Hubble. Însă acestea reprezentau o simplă succesiune de puncte, difuze, din care specialiștii reușeau cu greu să extragă date științifice valoroase.

Începând din luna mai, acest lucru s-a schimbat, deoarece New Horizons s-a apropiat tot mai mult de Pluto și a început să trimită spre Terra o serie de fotografii care au rezoluții considerabil mai bune decât cele ale imaginilor transmise de Hubble.

Imaginile trasmise în ultimele zile de sondă arată că Pluto are o culoare naturală brun-roșiatică, generată de molecule de hidrocarburi care se formează în urma interacțiunii metanului cu razele cosmice și cu particulele solare din atmosferă, după cum au explicat specialiștii.

De asemenea, recentele date obținute de specialiști indică faptul că Pluto are un diametru de 2.370 de kilometri, reprezentând 18,5% din cel al Pământului, iar satelitul său Charon are un diametru de 1.208 kilometri, 9,5% din cel al Terrei.

Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete și alte corpuri înghețate care orbitează Soarele dincolo de Neptun și despre care se crede că sunt rămășițe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanți, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriașe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanță de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra și astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internațională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiția unei „planete”.

În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto și-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria „planetelor pitice”, deoarece nu a „curățat” spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta și cuprinzând mult mai multe corpuri spațiale, formate din diferite tipuri de gheață. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis și demonstrat existența acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori și pe sistemul de imagistică în infraroșu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spațial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări și mai detaliate, precum compoziția chimică de la suprafața lui Pluto și a sateliților săi, dar și de la suprafața numeroșilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.