New Scientist: „Poate cu toții am fost odată extratereștri”

Apariția vieții pe Terra reprezintă unul dintre cele mai complicate „puzzle-uri” cu care se confruntă oamenii de știință din zilele noastre, iar unii dintre ei au început să nu mai creadă în teoria potrivit căreia viața își are originea pe planeta noastră.

Astrobiologii adună tot mai multe probe care par să sugereze faptul că viața își are originea în altă parte în galaxie și a fost adusă pe Pământ de meteoriți și comete în urmă cu 3,8 miliarde – 4 miliarde de ani. Această teorie poartă numele de „panspermie”.

De exemplu, molecule organice și apă au fost descoperite pe cometele care traversează Sistemul Solar, sugerând că elementele primordiale pentru apariția vieții pe Terra ar proveni, de fapt, din spațiu.

Există și cercetători care merg mai departe de această ipoteză și afirmă că viața în sine a apărut în altă parte și a fost adusă pe Terra atunci când condițiile au devenit perfecte pentru ca ea să evolueze.

Panspermia nu este o teorie nouă – a fost enunțată în premieră în 1871 -, dar a început să obțină recent un sprijin tot mai mare în rândul oamenilor de știință, pe măsură ce astronomii au descoperit că Universul abundă în compuși organici.

Deși nu există deocamdată dovezi concrete care să ateste existența vieții extraterestre, teoria panspermiei, care a rămas totuși la limita științei unanim acceptate, nu mai este deloc considerată o teorie fantezistă așa cum era în trecut, precizează acest articol publicat în New Scientist.

Peter Ward, biolog la Universitatea Washington din Seattle, a declarat pentru aceeași publicație: „Cred că teoria despre Marte, ca origine a vieții de pe Terra, reprezintă un caz destul de bun”.

Același profesor american este de părere că, dacă oamenii de știință vor găsi dovezi care să ateste faptul că viața de pe Terra este de origine extraterestră, această descoperire ar avea un impact major asupra abordărilor actuale din domeniul științei și religiei.

„Ar fi o descoperire majoră. Unii dintre fundamentaliștii religioși cred într-o anumită axiomă, care spune că există o singură viață și că aceasta există doar aici, pe Terra”, a spus același cercetător.

Mulți oameni de știință s-au declarat intrigați de apariția subită a vieții pe Terra, în urmă cu 3,8 miliarde de ani, în același timp în care condițiile de care ar fi nevoie pentru a susține viața au devenit perfecte.

Alți cercetători merg și mai departe pe firul acestei idei și spun că întreaga noastră galaxie, Calea Lactee, abundă în forme de viață.

Chandra Wickramasinghe, profesor de astrobiologie la Universitatea Buckingham, care susține de mult timp teoria panspermiei, crede că Terra se află într-un schimb constant de materii organice și chiar de materie vie cu planetele și sistemele solare din apropiere.

El a participat recent la publicarea mai multor studii care au dezvăluit existența unor rămășițe fosilizate ale unor microorganisme, găsite în meteoriți, și a unor organisme microscopice de tipul algelor care trăiesc în atmosfera înaltă a Terrei, care ar fi fost aduse acolo de comete.

„Aceasta a fost o ipoteză în trecut, pur teoretică, dar acum avem dovezi care o susțin. Percepția (asupra panspermiei, n.r.) se schimbă încet, dar sigur”, a spus profesorul britanic.

Într-un articol publicat la începutul acestui an în Journal of Astrobiology, editat de profesorul Wickramasinghe, el și colegii lui au descris felul în care ei cred că viața a ajuns pe Terra: „Studiile recente au dus la identificarea unui număr de 900 de exoplanete în apropiere de Terra, situate într-un volum mic de spațiu din galaxia noastră. Extrapolările efectuate pe baza acestui studiu au dus la obținerea unui număr estimativ de 140 miliarde de sisteme planetare locuibile doar în galaxia noastră, iar cele mai multe dintre ele sunt asociate cu stele din clasa piticelor roșii stinse. În acest context, distanța minimală până la un sistem planetar care poate să întrețină viața este de doar câțiva ani-lumină. Această distanță interplanetară relativ scurtă este ușor de străbătut de particule de praf cosmic, deșeuri cosmice, meteoriți și comete. Materialele care sunt expulzate în spațiu cu viteze mai mari decât «viteza de evadare» din sisteme planetare precum Sistemul Solar urmează orbite hiperbolice care le aduce până la o stea din apropiere, așadar, probabilitatea unei «capturi» directe ar fi, în general, foarte mică. Totuși, praful cosmic submicronic, ce include bacterii și virusuri, eliberat de bolizii cometari aflați în tranzit, chiar dacă aceștia se află pe orbite hiperbolice, ar putea fi cu ușurință oprit de discul interplanetar din sistemul planetar recipient și, astfel, să «infecteze» planetele locuibile”.

Mai simplu spus, microorganismele și moleculele organice de pe cometele care trec pe lângă planete pot fi depozitate pe acea planetă.

Profesorul Wickramasignhe și unul dintre colegii lui, profesorul Milton Wainwright, vorbesc despre rămășițele unor aparente microorganisme, colectate la altitudinea de 26 de kilometri în atmosfera terestră de un balon de mare altitudine, în timpul curentului de meteoriți al Perseidelor, în anul 2013.

Recent, ei au găsit în mostrele colectate cu acea ocazie și o ciudată sferă minusculă din titan, de mărimea diametrului unui fir de păr uman, înconjurată de o substanță organică lipicioasă.

Cei doi cercetători au studiat și materialul meteoritic ce conține acele structuri care au fost interpretate ca fiind microorganisme fosilizate.

Teoria panspermiei adună tot mai mulți adepți și din segmentul „mainstream” al științelor exacte.

În urmă cu doar câteva decenii în urmă, oamenii de știință considerau ideea vieții extraterestre ca fiind una improbabilă, însă, în prezent, NASA crede că este doar o chestiune de timp până când savanții vor vor descoperi dovezi ale vieții pe alte corpuri cerești din Sistemul Solar.

Agenția spațială americană se concentrează, în prezent, pe detectarea unor eventuale urme de viață pe Marte, în timp ce Agenția Spațială Europeană (ESA) analizează Luna.

ESA dezvoltă, în prezent, o misiune robotizată pentru a fora sub suprafața Lunii, cu scopul de a analiza meteoriți, care ar putea oferi dovezi și indicii despre felul în care viața a apărut pe Terra și despre felul în care a fost adusă pe planeta noastră din alte zone ale Universului.

Savanții de la NASA au realizat și câteva experimente, folosind câteva fragmente de rocă – care simulau meteoriții – ce au fost lansate în spațiu și lăsate apoi să reintre în atmosfera terestră.

Aceste teste au arătat că ADN-ul și anumiți spori bacterieni pot să supraviețuiască temperaturilor și presiunii extreme la reintrarea în atmosfera Terrei.

Experimentul american a oferit astfel un sprijin major pentru unele dintre ideile aflate la baza teoriei panspermiei.

Mai mulți savanți de prestigiu, printre care matematicianul și astrofizicianul britanic Stephen Hawking și Martin Rees, profesor la Institutul Astronimic al Universității Cambridge, au anunțat, în luna iulie, că sprijină un nou proiect științific, ce beneficiază de o finanțare de 100 milioane de dolari, care are ca scop descoperirea unor forme de viață extraterestre.