Isabella Santa Maria a suferit un accident cumplit în copilărie, din cauza căruia a rămas cu cicatrici mari în zona feței. Însă tânăra folosește arta japoneză Kintsugi (care presupune repararea vaselor de ceramică cu un lac auriu) pentru a-și transforma cicatricile în artă.
Isabella folosește rețeaua de socializare Instagram pentru a-i ajuta și pe ceilalți care au suferit să fie împăcați cu ceea ce sunt și să nu se lase împiedicați de un accident în lupta pentru urmărirea visurilor. Treptat, a devenit o inspirație pentru peste 60.000 de mii de utilizatori ai rețelei de socializare.
Ea a început să utilizeze tehnica japoneză pentru a o ajuta să se accepte așa cum este. „Prima dată când am aplicat aceasta tehnică nu mi-am dat seama cât de ușor a fost să îndepărtez toate lucrurile rele care mi s-au întâmplat și să elimin cicatricile din ceea ce reprezint.”
Kintsugi—the Japanese art of mending broken pottery with gold lacquer. Broken items are given value through their highlighted fissures. Flaws are celebrated and treasured. Scars are refined and dignified, unique and beautiful, unabashedly confident and dazzling. They become works of art, each with their own story to tell; a chronicle of life that”s tangibly visible. Experiences may drive us to shame. Weakness seems to be better suited to live in the shadows. Secrets, remorse, guilt—huddled in the recesses of your stomach. Growing up, having those flaws literally written on my face devastated me. I felt cursed. I was trapped in a prison of dirty stares and fleeting whispers, brick-wall relationships, and hideous insecurity. It took many years for me to accept myself for who I was, and it took even longer to act upon it. My scars are visible, like those of kintsugi pottery. Yours may not be. But you take them with you wherever you go. You decide whether they”re a burden or a blessing. ISM
O postare distribuită de isabella (@_isabellasm_) pe
Ian 11, 2018 at 7:18 PST
Potrivit publicației BBC, Isabella a mărturisit referitor la cât de mult au marcat-o cicatricile „Pentru mult timp consideram cicatricile ca fiind ceva în afara mea. Erau ceva asemănător unei însemnări sau a unui stigmat care mi-a fost pus fără consimțământul meu și m-am simțit violată.
Tânăra își continuă povestirea spunând cât de greu i-a fost să se uite în oglindă în fiecare zi și să vadă același (n. r. cicatricile) și menționând cât de importantă a fost schimbarea din interior, sufletește și psihic.
„Toate lucrurile rele care ni se întâmplă ne fac mai frumoși.”
Foto: Captură YouTube