Oamenii sunt născuți pentru a fi individualiști

În ciuda numeroaselor studii precedente care au susținut contrariul, noua cercetare științifică afirmă că ființele umane nu au evoluat pentru a coopera între ele, așa cum credeau inițial oamenii de știință.

Teoriile anterioare susțineau că, în natură, oamenii cooperează, pentru că este în interesul fiecăruia să facă acest lucru.

Dar, dacă li se oferă chiar și cea mai mică șansă, oamenii au tendința de a deveni egoiști, în special dacă pot să își sporească beneficiile prin trădarea sau înșelarea unei persoane.

ACTUALITATE Începe, în Olanda, procesul legat de furtul Coifului de la Coțofenești și a brățărilor dacice de aur

14:50

TRANSPORT Ucrainenii lansează o rută feroviară spre litoralul bulgar, care va trece prin București

14:37

Studiul a fost realizat de oamenii de știință de la Universitatea Pennsylvania.

Într-o serie de experimente realizate pe baza clasicei teorii a jocurilor cunoscută sub denumirea Dilema Prizonierului, strategiile egoiste au avut mai mult succes.

În acel joc clasic, atunci când cei doi jucători cooperează, ambii primesc o recompensă egală.

Dar, dacă unul cooperează și unul nu cooperează, jucătorul cooperant primește cea mai mică recompensă posibilă, iar celălalt, pe cea mai mare.

Dacă ei nu cooperează, ambii primesc o recompensă, însă aceasta va fi mai mică decât recompensa pe care ar fi primit-o dacă ar fi cooperat.

În general, cooperarea dă rezultate, însă individualismul poate să genereze rezultate chiar și mai mari.

Anul trecut, cercetătorii Alexander Stewart și Joshua Plotkin de la Universitatea Pennsylvania au publicat o explicație matematică a motivului pentru care cooperarea și generozitatea au evoluat în natură.

În noul lor studiu, realizat pe o populație mai mare, în plină evoluție, cei doi savanți au descoperit că, adăugând jocului o flexibilitate mai mare, strategiile egoiste pot să aibă un succes mai mare.

În noua cercetare, oamenii de știință au adăugat o particularitate. Jucătorii puteau să își modifice strategiile – indiferent dacă optau pentru cooperare sau individualism – și primeau, de asemenea, recompense diferite dacă alegeau să coopereze.

Inițial, ca și în studiul lor inițial, strategiile de cooperare au avut succes.

Dar, cu cât mizele și recompensele creșteau, tentația a început la rândul ei să crească.

Savanții au descoperit că grupul de jucători ajunge astfel la un punct de cotitură, după care „dezertarea” începe să devină strategia predominantă în rândul populației.