OSCAR 2017. „Toni Erdmann”, un film produs în România, nominalizat la categoria „cel mai bun film străin”

Lungmetrajul „Toni Erdmann” tratează tema obsedantă a momentului, ruptura drastică între generații. Tatăl parcurge distanța între Germania în România doar pentru a echilibra viața fără sens a fiicei sale. Cum se spune, face totul pentru ea. Discret sau intruziv, o urmărește pas cu pas în viața sa corporatistă din România. Drog, eșec sentimental, tranzacții eșuate, partyuri trăznite, toate îl au drept martor „din umbră” pe tatăl care îi spune fetei sale că viața merită trăită și trebuie trăită altfel.

„Toni Erdmann” spune povestea lui Winfried care o vede rar pe fiica lui, Ines, în permanență prinsă cu jobul ei. Profesorul de muzică, rămas brusc fără elevi, se hotărăște să-i facă o vizită-surpriză. Decizia este problematică, fiindcă Ines, o femeie de carieră sobră, lucrează la un proiect important pe o funcție de strateg corporatist în București. „Schimbarea” geografică nu-i ajută pe cei doi să se înțeleagă mai bine. Lui Winfried, mereu pus pe glume, îi place să-și enerveze fiica cu farse răsuflate. Micile lui înțepături la adresa vieții ei marcate de rutină, ședințe lungi, baruri de hotel și rapoarte de performanță sunt și mai rele. Tatăl și fiica ajung într-un impas, iar Winfried acceptă să se întoarcă acasă, în Germania. Aici își face intrarea epatantul „Toni Erdmann”: alter-ego-ul cu vorbă dulce al lui Winfried. Deghizat cu un costum penibil, o perucă ciudată și o proteză dentară și mai ciudată, Toni dă buzna în viața profesională a lui Ines și se dă drept antrenorul de life-coaching al directorului ei. Sub masca lui Toni, Winfried e mai îndrăzneț și lipsit de rețineri, dar Ines îi ține piept. Cu cât mai tare se ciocnesc, cu atât se apropie mai tare. În mijlocul nebuniei, Ines începe să-și dea seama că tatăl ei cel excentric merită poate, totuși, un loc în viața ei.