Povestea profesorului român de la Stanford care a colaborat cu doi laureați ai premiului Nobel pentru economie

„Mulți dintre colegii mei actuali și-au dorit într‑adevăr dintotdeauna o carieră academică, într-o formă sau alta. Eu nu am fost atât de hotărât, poate și pentru că ar fi fost dificil să îmi doresc ceva ce nu știam că există”, spune Alex Nichifor, care a absolvit în 2005 Cibernetica la ASE.

El mărturisește că a descoperit cercetarea, așa cum este ea înțeleasă în universitățile de top din occident, destul de târziu. În primul an de master a obținut o bursă în Franța, pe vremea când era încă oarecum dificil să studiezi în străinătate. „Am avut șansa să ajung la Universitatea din Toulouse, unde Jean-Charles Rochet și Jean Tirole (laureatul premiului Nobel pentru economie în 2014) puseseră bazele unui departament extraordinar.” Concurența cu ceilalți studenți era acerbă, însă era foarte motivat să reușească și, în contrast cu viața sa de student din România, unde în paralel cu școala a fost fie angajat, fie a încercat antreprenoriatul, singura preocupare a fost studiul; în 2007 a obținut diploma de master.

„La început a fost mai dificil și am avut momente în care nu am fost convins că am făcut alegerea potrivită: noua mea ocupație nu doar că era neplătită, ci în plus se dovedea a fi și surprinzător de dificilă. Ulterior însă, rezultatele s-au îmbunătățit.” A ajuns să îi cunoască mai bine pe unii profesori și în paralel a început să aibă acces la proiectele lor de cercetare și să predea seminarii studenților din anii mai mici. Mediul academic părea să i se potrivească, așa că a decis să continue cu un doctorat, la Universitatea din Maastricht, în Olanda. „În timpul doctoratului am vizitat pentru trei luni Harvard Business School (HBS), unde am fost găzduit de Alvin Roth, colaureat al premiului Nobel pentru economie în 2012, împreună cu Lloyd Shapley.” Specifice mediului academic sunt deopotrivă călătoriile, descoperirea de locuri noi și oamenii extraordinar de inteligenți, proiectele ambițioase, discuțiile bazate pe argumente tehnice, dar și programul de lucru flexibil. Așa că după terminarea doctoratului a devenit profesor asistent la Universitatea din St. Andrews, Scoția, în septembrie 2011.

După vizita la Harvard, în timpul doctoratului, Alex Nichifor a păstrat legătura cu Alvin E. Roth, care s-a mutat la Stanford și l-a invitat să petreacă un an (2014-2015) în cadrul grupului de Market Design de acolo. „Academia la vârf este un mediu colaborativ și inclusiv, însă de multe ori proiectele nu sunt predefinite. Deseori e pur și simplu important ca un grup de oameni cu interese comune și abilități complementare să fie în același loc, să aibă timpul necesar să schimbe idei, iar proiectele noi se nasc abia ulterior: să găsești întrebări interesante și relevante face parte din provocare.”

În timpul vizitei la Stanford, românul a reușit să finalizeze primele versiuni ale unor proiecte începute cu mai bine de trei ani înainte. În ultima carte publicată de Alvin E. Roth, „Cine, ce primește și de ce?”, acesta îi mulțumește românului. Despre această lucrare, Alex Nichifor spune că este prima adresată publicului larg, un proiect care prezintă cu umor și la un nivel foarte accesibil un sumar al ultimilor aproximativ 40 de ani de cercetare în „matching theory” prin prisma aplicațiilor de succes din acest domeniu, bazele multora dintre aceste aplicații (cum ar fi piața admiterilor la școală, piața obținerii primului loc de muncă după absolvire pentru unele specializări, ori piețe neobișnuite, în care nu există prețuri, cum ar fi piața care facilitează schimbul de organe) fiind puse chiar de american împreună cu colaboratorii săi. „Lucrând în același domeniu și fiind la Stanford, am avut șansa de a citi o primă versiune a manuscrisului acestei cărți și am avut o serie de discuții pe marginea acestuia cu Al, în principal axate pe îmbunătățirea clarității expunerii”, povestește românul. Tot el adaugă că, în postura de profesor asistent invitat la Stanford, a avut șansa să colaboreze cu cercetători remarcabili. „Pe de o parte, a fi profesor oriunde în occident presupune aceleași categorii de îndatoriri: trebuie să cercetezi, să predai și să te achiți de o serie de sarcini administrative. În sensul acesta, nu e o diferență foarte mare între a fi profesor la Stanford sau oriunde altundeva. Pe de altă parte, deși categoriile de îndatoriri sunt aceleași, există o diferență calitativă substanțială între universitățile de top și restul universităților, iar această diferență e vizibilă în pregătirea studenților, în calitatea intelectuală a colegilor, cât și în eficiența suportului administrativ disponibil.”

Citește în continuare pe businessmagazin.ro.