Rezervele subterane de apă ale planetei sunt în pericol. STUDIU

În cadrul unui studiu apărut în revista Nature Climate Change, Jay Famiglietti de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA, prezintă noi date obținute de la sateliți conform cărora, pe măsură ce seceta afectează diferite regiuni, acviferele majore ale planetei sunt secate într-un ritm accelerat, cu mult mai rapid decât ritmul de regenerare a acestor rezervoare subterane cu apă pluvială.

„Aproape toate aceste acvifere delimitează cele mai importante regiuni agricole ale lumii și sunt principalele responsabile de productivitatea ridicată a acestor regiuni. Pierderea apei freatice va avea ca efect un declin major al productivității agricole, cu potențialul de a duce la o explozie a prețurilor alimentelor, cu profunde ramificații economice și politice”, susține Famiglietti.

Jay Famiglietti atrage atenția de mai mulți ani asupra acestei probleme de mediu căruia puțini îi acordă atenție. În 2011 el a apărut în „Last Call at the Oasis”, un documentar despre premisele unei catastrofe mondiale a apei. Acest documentar a trecut neobservat însă, ulterior, în contextul secetei devastatoare care a afectat California, avertismentele lui Famiglietti cu privire la pomparea apei freatice într-un ritm nesustenabil au început să primească atenția cuvenită.

CONTROVERSĂ Ungaria a blocat din nou sancțiunile UE împotriva Rusiei. Orban justifică veto-ul pentru a forța un împrumut de 16.000.000.000 € pentru apărare

10:16

MARIUS TUCĂ SHOW Ion Cristoiu: „În cazul de față nu e vorba că nu avem contacte să îl îmbunăm pe Trump. Noi nu am avut informații despre părerea americanilor”

10:00

Diminuarea rezervelor de apă freatică poate declanșa crize și revolte civile, dar și războaie în anumite regiuni ale planetei unde această resursă este chiar și acum rară, conform cercetătorului de la NASA.

Aceste avertismente sunt susținute de datele adunate de sateliții din cadrul programului Gravity Recovery and Climate Experiment, program care măsoară micile fluctuații din puterea de atracție gravitațională în anumite regiuni, pentru a determina capacitatea acviferă.

Astfel, conform datelor adunate de satelitul GRACE, din cadrul acestui program, acviferul din nord-vestul Indiei, care alimentează două națiuni între care există deja tensiuni, India și Pakistan, pierde aproximativ 17,7 kilometri cubi de apă pe an începând de anul trecut.

Într-o altă regiune volatilă a planetei, Orientul Mijlociu, acviferul aflat sub părți din Iran, Irak, Siria și Turcia este de asemenea amenințat, pierzând în medie 13 kilometri cubi de apă pe an. Două dintre cele mai mari rezervoare freatice de pe teritoriul Statelor Unite, acviferul Central Valley din California și acviferul Ogallala, care se întinde de la South Dakota până în Texas, sunt de asemenea în pericol. Fermele și orașele din aceste zone consumă în total 15,6 kilometri cubi de apă pe an din aceste rezervoare.

Toate acestea închid un cerc vicios. Pe măsură ce perioadele de secetă devin mai frecvente în contextul schimbărilor climatice, oamenii extrag mai multă apă din pânza freatică. Acest lucru duce la rândul său la scăderea debitelor râurilor, context în care este extrasă și mai multă apă din rezervoarele subterane, conform concluziilor unui studiu desfășurat pe bazinul râului Colorado și publicat în luna iulie, scrie Agerpres.

În acest context se ridică întrebarea cu privire la pasivitatea autorităților la nivel mondial, în special în contextul în care apa aflată în rezervoare subterane naturale asigură o treime din nevoia mondială de apă. La fel ca și acumularea de gaze cu efect de seră în atmosferă, secarea rezervelor de apă subterană ale planetei nu este vizibilă și este mai dificil de recunoscut ca problemă. În prezent, nimeni nu știe nici măcar care sunt rezervele de apă freatică ale planetei.

„Foarte puține acvifere majore au fost explorate cu atenție, în maniera în care sunt explorate, spre exemplu, pungile de petrol. Prin urmare nu dispunem de date cu privire la volumul de ape subterane al planetei”, afirmă Famiglietti.

În această privință, omul de știință american susține necesitatea unui efort global pentru a cuantifica rezervele de apă subterană și pentru a mări eficiența agricolă.