Sistemul nostru Solar, o excepție în galaxia Calea Lactee

Planetele care prezintă anumite caracteristici asemănătoare cu cele ale Terrei, descoperite cel mai adesea de telescopul american Kepler, sunt destul de frecvente în galaxia noastră, însă sunt inexistente în Sistemul Solar, considerat o excepție în Calea Lactee, au anunțat, luni, planetologii.

Peste trei sferturi dintre planetele potențiale detectate de Kepler au o mărime care variază între cea a Terrei și aceea a planetei Neptune – de aproape patru ori mai mari decât planeta noastră, informează AFP.

Astfel de planete domină recensămintele galactice, dar sunt absente din Sistemul nostru Solar, au subliniat astronomii, care mărturisesc că nu cunosc pentru moment nici felul în care acestea s-au format, nici compoziția lor internă. Ele ar putea fi telurice, gazoase sau alcătuite din apă.

NEWS ALERT O mină marină a fost descoperită pe plaja Midia din Constanța. Scafandri acționează pentru a neutraliza mina

12:16

ACCIDENT Tragedia din Timiș. Mărturia cutremurătoare a șoferului polonez din TIR-ul lovit de microbuz: „În 34 de ani de carieră n-am văzut așa ceva” 

12:16

Planetologii au anunțat luni rezultatele la care au ajuns după patru ani de observații realizate cu telescoape terestre, pentru a confirma descoperirile de exoplanete făcute de telescopul Kepler. Studiul lor a fost prezentat la conferința anuală organizată de American Astronomical Society în această săptămână la Washington.

„Această minunată avalanșă de date despre aceste planete, denumite «mini-Neptun», ne dezvăluie cel mai adesea doar structura învelișului lor extern”, a explicat Geoff Marcy, profesor de astronomie la Universitatea California din Berkeley, coordonatorul acestei analize de înaltă precizie efectuată de la sol.

„Însă acum nu mai facem față întrebărilor dificile pe care ni le punem despre felul în care aceste planete enigmatice s-au format și despre motivul pentru care Sistemul nostru Solar este lipsit de astfel de planete, în condițiile în care ele sunt destul de numeroase în galaxia noastră”, a adăugat el.

Folosind unul dintre cele mai puternice telescoape terestre, Keck Observatory din Hawaii, oamenii de știință au confirmat existența a 41 de exoplanete descoperite de Kepler și au calculat masa a 16 dintre ele. Având masa și diametrul, cercetătorii americani au putut să deducă densitatea acestor planete, caracterizate ca fiind telurice, gazoase sau o combinație între cele două.

Măsurarea densității ar putea duce la determinarea compoziției acestor planete stranii. Astfel, măsurarea densității sugerează faptul că acele „mini-Neptun” au un nucleu teluric, dar că proporțiile de hidrogen, heliu și molecule bogate în hidrogen care se află în stratul înconjurător variază între limite uriașe, iar unele dintre ele nu au niciun fel de înveliș extern.

Aceiași oameni de știință au anunțat descoperirea a cinci noi exoplanete telurice cu o mărime ce variază între 110% și 180% din mărimea Terrei, însă niciuna dintre ele nu este locuibilă. Ele sunt într-adevăr prea fierbinți pentru că se află mult prea aproape de stelele lor.

Primele rezultate ale analizei masei, făcute de la sol, sugerează că multe dintre planetele cu o rază de 1,5 ori mai mică decât cea a Terrei ar putea fi formate din silicați, fier, nichel și magneziu – elemente descoperite pe planetele telurice din Sistemul nostru solar.

Bazându-se pe acest tip de informații, oamenii de știință ar putea descoperi acele stele în jurul cărora orbitează planete telurice considerate „surori ale Terrei”, fapt care va putea să îi ducă mai aproape de descoperirea unui mediu propice vieții aflat în afara Sistemului Solar.

În noiembrie 2013, astronomii au estimat la câteva miliarde numărul planetelor de talie terestră aflate pe orbita unor stele similare Soarelui în galaxia noastră și care ar putea fi locuibile.

Potrivit modelului computerizat utilizat în acel studiu, o cincime din stelele similare Soarelui din Calea Lactee, care numără circa 55 de miliarde de stele, are pe orbită o planetă a cărei mărime este similară sau apropiată de aceea a Terrei, care se află nici prea departe, nici prea aproape de astrul ei, permițând astel apariția unor temperaturi la care apa poate să existe și care le face astfel să devină pontețial locuibile.

Aceiași cercetători s-au bazat în calculele lor pe datele transmise în primii trei ani de funcționare ai telescopului Kepler.

Telescopul Kepler – o misiune de 600 de milioane de dolari – a fost lansat de NASA în 2009, pentru a monitoriza, timp de cel puțin patru ani, peste 100.000 de stele care seamănă cu Soarele nostru, aflate în constelațiile Lebedei și Lirei.

Kepler a fost plasat pe o traiectorie sigură în mai 2013, după defectarea unui echipament conceput pentru a permite telescopului să se orienteze spre o anumită direcție dată de pe bolta cerească. Cercetătorii de la NASA ar putea totuși să folosească în continuare telescopul Kepler pentru o serie de proiecte științifice care nu necesită o astfel de poziționare precisă – căutarea de asteroizi, comete și alte corpuri cerești.