Tot ce știam despre vârsta Lunii e greșit. Cât de „bătrân” este, de fapt, astrul

Potrivit unui nou studiu realizat de o echipă de cercetători de la University of California, Los Angeles (UCLA), Luna este mult mai „bătrână” decât s-a estimat anterior, cu până la 140 de milioane de ani mai veche. După analizarea descompunerilor de uraniu în mineralele de zirconiu, care pot fi găsite în pietrele aduse de pe lună odată cu misiunea Apollo 13 din 1971, cercetătorii au concluzionat că Luna s-a format la aproximativ 60 de milioane de ani după sistemul nostru solar.

Astfel, oamenii de știință au ajuns la concluzia că Luna are cel puțin 4,51 miliarde de ani: „În sfârșit am reușit să stabilim o vârstă minimă pentru astrul selenar. Era timpul să-i știm vârsta, iar acum chiar am aflat-o”, a transmis Mélanie Barboni, coordonatoarea studiului și cercetător geochimist la Departamentul pentru Terra, Planete și Științe Spațiale al UCLA, printr-un comunicat de presă citat de gizmodo.com.

Aproximarea vârstei Lunii folosind tehnica de datare prin analizarea rocilor nu e deloc o tehnică nouă, dar în trecut oamenii de știință probabil că au folosit mostre care fuseseră supuse mai multor coliziuni. Aceasta ar putea fi o explicație referitoare la gama variată de opinii privind vârsta astrului. În acest studiu, însă, Barboni a fost foarte strictă în privința purității particulelor de zirconiu studiate, chiar dacă a fost vorba despre fragmente din pietre care au stat în depozite timp de 50 de ani.

Stabilirea vârstei exacte a lunii trece dincolo de curiozitatea umană, pentru că ne poate ajuta să înțelegem modul în care s-au format atât Pământul, cât și astrul selenar. Echipa de la UCLA a ajuns la concluzia că stratul exterior al Lunii este cel mai probabil plin de zirconiu, după ce au avansat ipoteza potrivit căreia un obiect masiv s-a ciocnit de Pământ acum miliarde de ani și a creat o Lună lichefiată care s-a solidificat până la urmă, căpătând această formă pe care cu toții o cunoaștem.