Tot mai mulți turiști vin să vadă clădirea care își schimbă culoarea din Timișoara. Povestea fascinantă a Băncii de Scont

La începutul secolului trecut, Timișoara se afla în plină dezvoltare urbană, o perioadă în care în oraș au fost construite unele din cele mai reprezentative clădiri, nu doar în Piața Operei, ci și în Piața Unirii, scrie opiniatimisoarei.ro.

La jumătatea secolului 18, la intrarea în piață, dinspre actuala stradă Alecsandri, se afla o clădire cu un etaj, care aparținea lui Wenzl Lechner, un constructor care era și membru al Consiliului Local.

FLASH NEWS Metoda găsită de Ungaria pentru a compensa scumpirea motorinei: șoferii primesc bani lunar, fără nicio cerere. Aproape 1.000.000 de autoturisme, eligibile

11:41

ULTIMA ORĂ A murit Mădălina Apostol, iubita lui Nick Rădoi. Prima reacție a milionarului, după tragedie

11:38

 Loading ...

În 1828, clădirea apare în proprietatea Theresei Plausits, iar în alte documente este menționat numele lui Theodor Plavsic.

Construcția rămâne în picioare până la începutul secolului 20.

„Până în 1908, în Piața Unirii în colțul actualelor străzi V. Alecsandri și Gh. Lazăr, foste Hunyadi și Szerb, vis-a-vis de vicariatul ortodox sârb, funcționa o clădire joasă, probabil o construcție de secolul al XVIII-lea, care apare pe planurile de epocă cu elevația parterului foarte masivă. Printre locatarii mentionați în ghidul de adrese din 1906 al orașului apar negustori, avocați, ofițeri, un farmacist și o farmacie militară. După formația și profesia locatarilor pare a fi vorba în mare parte de reprezentanți ai clasei de mijloc a burgheziei„, se arată într-un studiu semnat de Diana Mihoc Andrasy și Dan Leopold Ciobotaru și publicat în Analele Banatului.

Nu se cunoaște momentul exact când clădirea veche a fost demolată.

Soarta clădirii se schimbă în 1908

Este cert însă că, în septembrie 1908, Max Steiner, un fabricant de leșie, care era și fondatorul Băncii de Scont, primește autorizația de construcție pentru ridicarea unui nou imobil.

„Pe 12 septembrie 1908, în actuala Piața Unirii, la comanda fabricantului și acționarului fondator al Băncii de Scont, Miksa Steiner, au început lucrările la clădirea care este astăzi catalogată drept una dintre cele mai elegante construcții din oraș. Totodată, este singura clădire din Timișoara cu aspect ce amintește de arhitectura lui Gaudi„, scrie Zoltan Kovacs în „Calendar timișorean. File din istoria orașului”

La 3 august 1909, imobilul este gata: la parterul noii clădiri se afla sediul Băncii de Scont, iar la cele 2 etaje erau apartamente.

„Dacă presupunem faptul că imobilul a început să fie construit imediat după primirea autorizației de construcție, atunci probabil că ritmul de construcție a fost foarte susținut și alert, deoarece în data de 3 august 1909, așadar într-un interval de 10 luni, clădirea era finisată. În toate ziarele epocii, în jurnale, săptămânale și chiar în buletinul oficial, Banca de Scont anunța mutarea birourilor sale începând cu această dată: 3 august 1909, în noul sediu de pe Hunyadi colt cu Szerb„, se arată în Analele Banatului.

„În palatul din Piața Unirii, la cele două etaje erau apartamente de inchiriat, la parter se afla sediul Bancii de Scont. Director general a fost la început Ferencz Weisz, iar în anii ’20 Oszkar Kubitschek, vicepreședinte – Coloman Jakobi„, spune Geta Neumann în volumul „Pe urmele Timișoarei evreiești”.

Camerele, închiriate de cei cu dare de mână

La scurt timp, camerele din clădire sunt închiriate de persoane cu bani, printre care un avocat, un angrosist și un director de bancă. Pa parter era amplasat și un magazin.

„Două luni mai târziu, în aceeași clădire de închiriat, Dr. Alfred Leipnik, avocat, anunța în ziarele de epocă deschiderea unui nou birou de avocatură. O imagine în plus privitoare la standardul impus de clădire ne-o dă și cartea de adrese pe anul 1910, care îi menționează ca și chiriași pe avocatul menționat anterior, un director de bancă Franz Weisz și angrosistul de produse din piele Zucker Jozsef, care avea probabil un magazin pe latura de pe Str. Gh. Lazăr a clădirii„, se arată în studiul publicat în Analele Banatului.

Clădirea Băncii de Scont a fost realizată după planurile lui Marcel Komor si Dezso Jakab, din Budapesta, doi arhitecți care au mai colaborat și pentru realizarea altor imobile din România zilelor noastre la Salonta, Târgu Mureș, Oradea sau Deva.

Încă de la edificare, clădirea lui Max Steiner a fost una bogat ornamentată.

„Elementul decorativ central este o metopă fixată în tencuiala arcadei mici pe care sunt reprezentate flori și elemente vegetale spiralice care încadrează un stup de albine. Devine astfel evident că încă din faza de proiectare, parterul funcţional al clădirii urma să devină sediul unei bănci, stupul de albine fiind folosit la marcarea instituţiilor bancare încă din perioada eclectică, devenind un motiv uzual la începutul secolului 20„, se arată în Analele Banatului.

Planuri de renovare

După Revoluția din decembrie 1989, clădirea a început să se degradeze rapid. Proprietarii au decis cu greu să strângă bani pentru renovarea bijuteriei arhitectonice.

În anii 2012-2013 s-a realizat primul proiect de reabilitare a clădirii. Până la startul lucrărilor a mai durat însă, iar restaurarea a început în 2019 de către firma Constructim.

Primul element nou a fost tencuiala folosită, una pe bază de var hidraulic, față de cea veche, care era realizată pe bază de nisip.

Care a fost marea provocare

„Nu este o clădire impunătoare ca și volumetrie, dar este remarcabilă prin formele cursive, diferite față de formele rigide ale barocului și neoclasicismului, care domină Piața Unirii.

Este remarcabilă, dacă vă uitați pe fațadă, nu are nicio linie dreaptă… Totul a fost restaurat, consolidat și prins la loc cum a fost. Tencuiala pe genul acesta de clădiri, cea originală era pe bază de nisip cu var, nu de ciment. S-a lucrat cu tencuieli pe bază de var hidraulic pentru că trebuie să respire, să aibe aderență, să se comporte cum s-a comportat și înainte fațada. În cazul tencuielii, una e să o aplici pe o suprafață dreaptă și alta pe o suprafață curbă, nu numai în plan orizontal, ci și vertical.

Dacă vă uitați, la fiecare fereastră, inclusiv glaful ferestrei are forme curbe spre margini și de la geam spre exterior, plus racordul la glaful exterior, și acela merge curb. Pentru a aplica tencuiala respectivă, am folosit tehnologia cu martor din metru în metru să le trasezi și să urmărești exact formele. În permanență s-au lăsat fâșii pentru a se face formele curbe„, a declarat la acea vreme pentru opiniatimisoarei.ro, Marcela Titz, arhitect specialist restaurator, care a coordonat întreg proiectul de renovare a clădirii realizat de firma Constructim.

„A trebuit să refacem tot”

„O altă provocare a fost restaurarea elementelor ceramice, care sunt niște valori și nu poți să lucrezi decât cu artiști, pentru că într-adevăr trebuie să ia negativul, să vadă elementele din ce sunt, s-au făcut analize să vedem din ce sunt compuse, cum sunt făcute.

Aici am lucrat cu designerul ceramist, doamna Simona Perjescu, care ne-a ajutat foarte mult. Ornamentele, când noi am făcut primul proiect, în 2012-2013, pe latura dinspre Gheorghe Lazăr, la nivelul parterului au existat. Ulterior spațiul a fost dat comercialului și decât să le restaureze și să le consolideze, a preferat să le arunce, au fost aruncate în stradă. Am și recuperat o parte din ele, dar nu au mai putut fi puse înapoi. Pur si simplu au fost aruncate și, pe banii proprietarilor, a trebuit sa refacem toată ornamentația ceramică„, a precizat Marcela Titz, pentru sursa citată.

Secretele clădirii-„cameleon” din Timișoara

Imobilul nu atrage atenția doar prin ornamentele sale, ci și prin culoarea în care a fost vopsit, una aproape cameleonică.

Astfel, nuanța se schimbă în funcție de lumina în care este scăldat imobilul.

În funcție de intensitate, clădirea devine albă, bleu ori liliachie. Secretul? Vopselurile folosite și compoziția lor, cu efect spectaculos. Au fost aplicate mai multe straturi de vopsea ce are în compoziție o serie de elemente naturale, adică granit, nisipuri sau diferite pietricele.

O lucrare care a necesitat maximă migală

„Culoarea inițială trebuia să fie a hârtiei învechite, asta era intenția. Din cauză că s-au făcut mostre, nu s-a reușit acea culoare și erau culori mult prea intense, prea puternice. Culoarea e foarte importantă pentru că frumusețea clădirii este să lași formele curbe să iasă singure în evidență ca volumetrie și ornamentația clară de Secession târziu, adică floricele și inimioare. Astea sunt ornamentele de Secession târziu. Atunci îți trebuia o culoare calmă, liniștită să poți să scoți în evidență exact aceste elemente. Prin probe s-au încercat diverse variante. Nu ne-a plăcut acea culoare galbenă, omora toate ornamentele și am încercat să preluăm și să punem o culoare rece. Prin probe am obținut această culoare„, mai spunea Marcela Titz.

„Am obținut culoarea după multe încercări. Am dat mai multe straturi, cu mai multe tonuri de culoare, cu produse naturale. Am venit cu un strat gri deschis, cu produse naturale, dar un strat foarte subțire, după aceea pe el a venit un alt gri, un alt ton. Am pus mai multe straturi de diferite tonuri până s-a obținut culoarea. În vopseaua cu produse naturale sunt diferite elemente, granit, nisipuri, diferite pietricele. Ultimul strat a fost dat la trafalet. Este o vopsea care este ca o tencuială. Am procedat cum se dă un stuco-decorativ. Bagi o bază, după care se dau câteva straturi în diferite forme„, a explicat pentru opiniatimisoarei.ro, Nelu Gică Spătaru, inginerul care a fost șef de șantier.

De la momentul renovării, fosta Bancă de Scont a devenit unul din cele mai fotografiate obiective turistice din Piața Unirii, Timișoara.

Sursa foto: Opinia Timisoarei / constructim.ro / kepeslapok.wordpress.com