TRADIȚII ȘI SUPERSTIȚII DE BOBOTEAZĂ: fetele pun busuioc sub pernă, iar bărbații se întrec să scoată crucea din apă

Publicat: 06/01/2014, 11:17
Actualizat: 18/05/2015, 16:39

Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătoarea din 6 ianuarie cunoscută și sub denumirile „Arătarea Domnului” sau „Epifania”, și ziua Sfântului Ioan, din 7 ianuarie, marchează sfârșitul ciclului de sărbători dedicate Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Nașterea Domnului era cinstită în aceeași zi cu Botezul, la 6 ianuarie, a explicat părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei..

Boboteaza face parte din suita celor 12 sărbători creștine importante și este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publică, de aceea Biserica mai numește Boboteaza și „Arătarea Domnului”, ” Dumnezeiasca Arătare” sau „Epifania”, această din urmă denumire provenind din limba greacă și înseamnând „arătare”, „descoperire”, „revelare”. Ziua este tratată cu aceeași evlavie de creștinii ortodocși, cât și de cei catolici.

Boboteaza (6 ianuarie) și Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una și aceeași sărbătoare. Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului sau Vinerea Mare dinaintea Paștilor. Tot în Ajunul Bobotezei, preoții merg la casele credincioșilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfințită, binecuvântarea Sfintei Treimi.

Credincioșii și preoții consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfințită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfințirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfințită la biserică în această zi și luată de credincioși nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înțelege atât apa sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei.

SFINȚIREA APELOR

Agheasma mare se săvârșește numai de Bobotează, spre deosebire de Sfințirea cea mică a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, la sfeștanie. Totodată, Agheasma mare se poate bea doar timp de opt zile, între 6 și 14 ianuarie, altfel este necesară aprobarea preotului duhovnic spre a fi folosită.

La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă în care aruncă o cruce. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.

Sărbătoarea Bobotezei este cunoscută atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Romano-Catolică. Botezul Domnului este amintit încă din secolul al II-lea d.Hr de Sfântul Clement Alexandrinul și în secolul al III-lea de Sfântul Grigorie Taumaturgul. Începând cu secolul al IV-lea, cuvântări dedicate acestei sărbători găsim atât la părinții răsăriteni, cât și la cei din Apus.

De Biserica apuseană, Boboteaza a fost adoptată în secolul al IV-lea, fiind cunoscută și ca „Sărbătoarea celor trei magi”. Tot atunci au fost despărțite cele două mari sărbători: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului, ca în Apus, și 6 ianuarie, pentru Bobotează. Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă și tămâie.

Ortodocșii prăznuiesc botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Potrivit scrierilor, în această perioadă, în pustiul Iordanului își începuse activitatea profetică Ioan Botezătorul. Prin învățătura sa, acesta ajunsese să uimească și să atragă mulți oameni. Deși învățăturile sale erau înscrise în Legea lui Moise, Ioan Botezătorul venea cu ceva nou: curajul să le spună pe față și să le reamintească permanent oamenilor că „s-a apropiat împărăția cerurilor”.

Când Mântuitorul a apărut pe malul Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, l-a recunoscut și l-a arătat mulțimilor. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toți cei patru evangheliști. Evanghelistul Matei spune că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan Botezatorul, cerând să fie și el botezat. Ioan i-a spus: „Eu am trebuință să fiu botezat de tine și tu vii la mine”, iar la răspunsul lui Iisus că așa se cuvine, acesta a fost botezat în cele din urmă de către Ioan.

SIMBOLICA RELIGIOASĂ

Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Sfântul Duh se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul Său. Locul real al Botezului Mântuitorului este în Iordania. Totuși, pe malul israelian al Iordanului a fost amenajat un spațiu unde creștinii îmbrăcați în cămași albe lungi, numite „crijme” intră în râu. Orice pelerinaj făcut în Țara Sfântă are un loc de oprire la râul Iordan, care izvorăște din Munții Libanului, apoi traversează Marea Galileii și după un lung și sinuos traseu se varsă în Marea Moartă.

Unii preoți îi cufundă de trei ori în apa Iordanului pe credincioșii adulți, repetând într-un fel botezul. Preoții ortodocși români spun că botezul este unic, de aceea binecuvântează pelerinii stropindu-i cu apa din Iordan. Aceste ritualuri pot fi văzute în tot anul pe durata pelerinajelor, fără legătură cu Boboteaza.

Biserica Ortodoxă din Ierusalim sau Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului nu a adoptat calendarul bisericesc îndreptat (calendarul gregorian) și, împreună cu Patriarhia Rusă, Patriarhia Georgiei, Patriarhia Sârbă și Sfântul Munte Athos, precum și cu credincioșii români din Basarabia, sărbătoresc după calendarul neîndreptat (calendarul iulian), adică la o diferență de 13 zile.

În Ajunul Bobotezei, credincioșii ortodocși se adună la râul Iordanului, la locul Botezului Domnului. Slujba Aghesmei celei Mari este săvârșită de Sanctitatea Sa Teofil al III-lea, patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, în fruntea unui sobor de arhierei și preoți. Unii pelerini credincioși spun că în timpul slujbei de Bobotează, pentru câteva clipe, apele Iordanului curg în sens invers. Deși afară este destul de frig în ianuarie, mulți dintre credincioși intră în râul Iordan în cămășile albe lungi, pe care apoi le păstrează cu grijă pentru a fi îmbrăcați cu ele în ziua înmormântării. Înainte de a pleca de lângă râu, pelerinii iau aminire o sticlă cu apă din Iordan, rugându-se să le fie tămăduite suferințele.

Foto: Mediafax (Cristi Cimpoes)

După Bobotează, este cinstit Sfântul Ioan, numit și „Înâintemergătorul”, pentru că a anunțat venirea lui Hristos. Părinții lui, preotul Zaharia și Elisabeta erau rude cu părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana. În timp ce Zaharia slujea la templu în Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil că Elisabeta va naște un fiu la bătrânețe și se va chema Ioan. Pentru că Zaharia s-a îndoit de această veste, a rămas mut până ce Elisabeta a născut.

Sfantul Ioan Botezatorul a început să predice în al 15-lea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii. El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia, de a-l descoperi pe acesta și a-l face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el îl transmitea era: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”.

Ioan l-a mustrat pe Irod Antipa, fiul regelui Iudeei Irod cel Mare, pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, la un ospăț de ziua lui, să ceară de la acesta capul lui Ioan Botezatorul ca răsplată.Sărbătorile închinate Sfântului Ioan Botezătorul mai includ zămislirea (23 septembrie), nașterea (24 iunie), tăierea capului (29 august).

TRADIȚII ȘI SUPERSTIȚII DE BOBOTEAZĂ

Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfințirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a bărbaților pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.

Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă și, totodată, al celor dedicate nașterii lui Iisus Hristos. Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creștinii ortodocși, cât și pentru cei catolici. La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac și se prind farmecele și descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reușește să ajungă primul la ea primește binecuvântarea preotului și se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul țării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și duceau alimente și băutură. După ce serveau masa, ele cântau și jucau toată noaptea. Dimineața ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forța la râu, amenințându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o rămurică de busuioc și pun busuioc sub pernă. Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiția populară.

De asemenea, potrivit tradiției, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregătește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se așază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei” (fasole albă cu colțunași umpluți cu ciuperci), borș de pește, pește prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa. „Chiralesa” provine din neo-greacă și înseamnă „Doamne, miluiește!”. Exista credința că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile și protejate de boli.

Foto: Mediafax (Remus Suciu)

Se crede că, dacă în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic cu împrumut.

De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit „Udatul Ionilor„, întâlnit mai ales în Transilvania și Bucovina. În Bucovina, la porțile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceștia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtați cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezați sau purificați.

Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă și tămâie. În Franța, cu această ocazie se servește un fel de plăcintă numită „la galette des rois”, care pe vremuri era împărțită în tot atâtea felii câți comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită „a Bunului Dumnezeu” sau „a Fecioarei”, era oferită primului sărac care apărea în fața familiei. Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un rege mag, în interiorul plăcintei, iar cel dintre meseni care va descoperi figurina în porția sa va fi regele zilei.

În Belgia și în Olanda există, de asemenea, tradiția preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franța. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei își alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei și intră în case pentru a primi mandarine și bomboane, tradiție pe cale de dispariție în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande.

În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii așteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.

TRADIȚII ȘI SUPERSTIȚII DE BOBOTEAZĂ, conform crestinortodox .ro

Boboteaza – sfinitirea apei

In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg – unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.

Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga „Chiraleisa”- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii – si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.

Boboteaza – practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice

Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se facea, candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita ca incarcatura pentru secaluse crezand ca, in acest fel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.

In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase