Alina Bârgăoanu: ”Alegerile prezidențiale din 2020. This time is different?” (OPINIE)

Ne despart doar câteva zile de momentul alegerilor prezidențiale din SUA. Era de așteptat ca, în preajma alegerilor, atmosfera să devină incendiară, spațiul public să se structureze clar și fără prea multă nuanță în funcție de opțiunile majore, să apară dezvăluirile, atacurile, acuzațiile, trădările, să se arunce în joc toate armele retorice. Ceea ce particularizează alegerile din 2020 de peste Ocean este faptul că atmosfera electorală încinsă, „febra non-comunicării”, pentru a recurge la excelenta expresie a istoricului Niall Ferguson, au însoțit întregul mandat de Președinte al lui Donald Trump.

„Nu reușim să ne punem de acord asupra nici unui subiect”

Motivele prelungirii atmosferei electorale sunt multiple. Unele țin de personalitatea explozivă a actualului Președinte, o combinație de „instinct, temperament și capriciozitate”, potrivit unei caracterizări a publicației The Atlantic; altele de indisponibilitatea taberei care a pierdut alegerile în 2016 de a-și accepta înfrângerea, acționând ca și cum ar fi fost deposedată de un drept istoric; altele – mai de substanță – de neînțelegerea, chiar  negarea faptului că ascensiunea Președintelui Trump a reflectat, printre multe alte lucruri, și o profundă stare de nemulțumire socială, de anxietate economică, de insecuritate în plan cultural-identitar. Beneficiind de perspectiva timpului, pare că nu atât alegerea lui Donald Trump reprezintă evenimentul paradoxal, neobișnuit, al vieții politicii americane, cât faptul că întregul mandat a părut să fie prelungirea unei campanii electorale suficient de atipice.

AUTO O firmă britanică face o predicție tulburătoare: Nici măcar gropile nu vor putea ține pe loc mașinile fără șofer

20:48

FLASH NEWS Ciolacu publică pozele cu Bolojan la lăutari și îl ironizează: „S-a grăbit să sărbătorească tăierile într-un local de lux”

20:38

Iată un fragment dintr-o scrisoare pe care miliardarul Seth A. Klarman o trimitea participanților la Forumul Economic de la Davos din 2019 (deci la ceva timp după încheierea alegerilor): „americanii nu reușesc să se pună de acord asupra nici unui subiect. Unele dintre divergențe sunt de domeniul politicii: statul paralel vs. funcționari publici dedicați, vânătoare de vrăjitoare vs. investigații legitime ale unor fărădelegi, fake news vs. presa liberă, fapte alternative vs. fapte pur și simplu, adversar politic vs. pușcăriabil. Dar unele merg dincolo de politică, în zona științei și a valorilor americane: schimbări climatice vs. mascarada schimbărilor climatice, refugiați în căutare de adăpost vs. caravană de invadatori străini”.

Miliardarul american trăgea un semnal de alarmă: ce vom face, în acest climat de opinie, dacă vom fi confruntați cu o problem de securitate națională? „Acest moment post-adevăr este foarte periculos. Să ne imaginăm un incident care amenință securitatea națională. Oare americanii vor cădea de acord asupra magnitudinii unei astfel de situații? Dacă liderii noștri sunt certați cu adevărul, cetățenii vor crede explicațiile oficiale cu privire la amenințare și vor avea încredere în înțelepciunea răspunsurilor propuse? Ar trebui să creadă?”

Iată că acea amenințare la adresa securității naționale, mai precis, la adresa securității persoanei, a economiei, a țesutului social – s-a materializat sub forma pandemiei; context în care evaluările principiale ale lui Klarman s-au dovedit aproape profetice.

 S-a învățat ceva din 2016?

Președinția Trump s-a aflat sub spectrul acuzației, suspiciunii, spuneți-i cum doriți, a interferenței trolilor ruși în spațiul public american. Această interferență a fost supusă investigațiilor oficiale, investigații încheiate cu rapoarte minuțioase, tone de articole de presă și articole academice, puneri sub acuzare, chiar condamnări.

Asupra rețetei aflate la baza acestei interferențe există un cvasi-consens, divergențele având în vedere cu totul alte aspecte: amploarea, efectele, caracterul său organizat sau artizanal, cooptarea sau nu a actorilor locali în amplificarea demersului de interferență.

Care a fost, pe scurt, rețeta interferenței?

Primul „pas” a constat în identificarea temelor și preocupărilor cu mare potențial de polarizare, de dezbinare. Interferența a vizat nu neapărat candidații, cât temele cu mare potențial de polarizare, de radicalizare, transformarea lor în adevărate obsesii publice. Cu alte cuvinte, s-a urmărit „otrăvirea” conversației publice, s-a investit mult efort în schimbarea atmosferei și a termenilor conversației publice, nu atât într-un candidat sau altul. Odată impuse aceste teme obsesive ale conversației publice, s-a urmărit ruperea societății în două jumătăți ostile, care văd lumea în modalități total diferite, chiar opuse; tabere între care dialogul nu este posibil, nici măcar dezirabil.

Apoi, atmosfera de polarizare, de vrajbă şi de non-comunicare trebuie menţinută şi după terminarea alegerilor, astfel încât guvernarea să devină dificilă, dacă nu imposibilă, iar societatea să rămână paralizată până la următoarele alegeri. Cei despre care procurorii americani spun că au orchestrat astfel de operaţiuni de influență în mediul digital nu și-au propus să meargă la sigur în ceea ce priveşte câştigătorul. Mai degrabă, au mers la sigur în ceea ce priveşte crearea atmosferei de confuzie, de învrăjbire generalizată înainte, în timpul şi după alegeri. Scopul lor pare să fie nu atât influențarea alegerilor, cât instaurarea unei atmosfere de confuzie şi conflict, de paralizia generalizată în ceea ce priveşte deciziile şi funcţionarea instituţiilor.

După anunțarea rezultatului, din arsenalul de tehnici nu au lipsit acuzațiile de fraudă electorală, răspândirea sentimentului de neîncredere în caracterul sacrosanct al votului. Acuzațiile au fost formulate ca venind din ambele părți, pentru a întreține atmosfera incendiară și pentru a “mușca” din legitimitatea celui declarat învingător.  Nimic să nu mai fie clar, nimic să nu mai poată fi considerat punct de sprijin. Zdruncinarea încrederii – în guvernare, în democrație, în autoritate – este obiectivul de fond.

Acesta a fost climatul social, psihologic şi de opinie pe care trolii ruşi, puşi, între timp, sub acuzare, l-au citit şi, ulterior, exploatat, inflamat. S-a schimbat ceva de la alegerile din 2016? Aparent, nu foarte mult; “tabărele” s-au afundat şi mai mult în propriile interpretări, viziuni, mentalități și comportamente de suporteri; fiecare “parte de Americă” s-a îndrăgostit și mai mult de convingerile anterioare și de faptele selectate spre a consolida aceste convingeri. Pe teme sociale, economice, recent și pe teme medicale.

Așteptăm rezultatul alegerilor și, mai ales, exprimăm speranța că, indiferent cine va fi câștigătorul, mandatul ce urmează a fi inaugurat nu va fi o altă prelungire a campaniei electorale.