Alina Bârgăoanu: ”Vaccinarea împotriva COVID-19. Care sunt sursele ezitării?” (EXCLUSIV)

Un sondaj recent arată că atitudinea dominantă a românilor cu privire la vaccinarea împotriva COVID-19 este reticența. Anunțurile realizate de mai multe companii farmaceutice privind iminența lansării pe piață a unui vaccin au avut ecou în spațiul public de la noi și de oriunde. Pe lângă pozițiile clar definite și foarte vocale, există o categorie ”ezitantă”: grupul nehotărâților, cei care nici nu susțin, nici nu resping posibilitatea de se vaccina și așteaptă, probabil, ca evenimentele în curs să îi ajute să ia o decizie. Sondajul de opinie menționat, reprezentativ la nivel național și realizat în perioada 13-25.10.2020, relevă câteva date și corelații interesante, în special privind modul în care disponibilitatea de vaccinare se asociază cu expunerea la media și la narațiunile conspiraționiste sau înșelătoare despre COVID-19 și vaccinuri.

Cine sunt persoanele cele mai înclinate să se vaccineze?

Potrivit sondajului, românii sunt mai degrabă nehotărâți cu privire la vaccinare, fenomen cunoscut sub numele de „vaccine hesitancy”. Participanții la studiu au fost rugați să răspundă dacă s-ar vaccina, iar răspunsurile au fost evaluate pe o scală de la 1 ”sigur nu”, la 7 ”sigur da”. Observăm că media răspunsurilor se plasează aproximativ la mijlocul scalei (Fig. 1). Persoanele cele mai înclinate să se vaccineze au vârsta peste 55 de ani, sunt bărbați, au studii superioare, consideră că măsurile de prevenție sunt eficiente și sunt consumatori moderați sau avizi de știri.

FINANCIAR INS avertizează: Românii au venituri tot mai mici de la un trimestru la altul, iar cheltuielile mănâncă peste 85% din bani

10:12

EXTERNE Minneapolis, „blindat” de Casa Albă. Sute de polițiști federali au fost trimiși suplimentar în orașul cuprins de proteste

10:07

Figura 1. Disponibilitatea persoanelor de a se vaccina împotriva COVID-19 (Răspunsuri pe categorii). Scala de la 1 ”sigur nu”, la 7 ”sigur da”.

Expunerea ridicată la media nu rămâne fără consecințe în planul vaccinării

După cum sugerează și analizele OMS, cetățenii întâmpină dificultăți de a se orienta în valurile de știri, pseudoștiri, informații înșelătoare despre pandemie. Credința românilor într-o serie de narațiuni înșelătoare despre vaccinuri este relativ bine consolidată: cetățenii nu le consideră complet adevărate, dar nici nu le resping în totalitate (Fig. 2). Narațiunile care se bucură de cea mai mare credibilitate ne arată, indirect, și care sunt sursele majore de îngrijorare cu privire la vaccinarea împotriva COVID-19: siguranța și eficacitatea vaccinului, lipsă percepută de transparență în ceea ce privește comunicarea riscurilor.

Figura 2. Credința în narațiuni înșelătoare/ imprecise/ incomplete despre vaccinuri (total răspunsuri)

 Persoanele cele mai înclinate să creadă narațiunile înșelătoare cu privire la vaccinuri sunt consumatori avizi de știri (6-7 zile pe săptămână). Care ar putea fi explicațiile? Prima: aceste persoane sunt expuse atât informațiilor credibile, cât și celor înșelătoare, ceea ce poate duce la creșterea vulnerabilității prin expunere repetată la mesaj. A doua posibilă explicație: persoanele care cred în mai mare măsură în narațiuni de acest tip manifestă o nevoie de orientare mai accentuată și consumă mai multă informație tocmai pentru a-și satisfice această nevoie. Prin urmare, vor căuta mai avid informații. Tiparele de expunere selectivă la informație îi vor duce, însă, tot spre mesajele care le întăresc convingerile preexistente, ceea ce va hrăni, într-un cerc vicios, credința în narațiunile înșelătoare. despre vaccinuri sau despre pandemie în general.

Factorii care se corelează cu o disponibilitate scăzută de a se vaccina

Disponibilitatea persoanei de a se vaccina se corelează negativ cu credința în narațiunile conspiraționiste despre COVID-19 sau în narațiunile înșelătoare, despre vaccinuri. Cu cât crește credința în acest tip de narațiuni, cu atât persoana în cauză este mai puțin dispusă să ia decizia de vaccinare. Există mulți factori istorici, contextuali și individuali care influențează atitudinea față de vaccinuri și decizia de vaccinare; dar această ultimă corelație arată riscurile pe care infodemia COVID-19 le prezintă pentru managentul unei probleme de sănătate publică.

Capacitatea de a gestiona fluxurile comunicaționale și de a limita răspândirea virală a dezinformării este importantă pentru restabilirea unui climat de încredere în spațiul public românesc. Reticența față de vaccinare nu ar trebui tratată ca o problemă secundară în ansamblul strategiei naționale de vaccinare. Iar o comunicare publică având la bază coerența mesajelor și transparența privind beneficiile, respectiv riscurile vaccinării, care înțelege și abordează direct îngrijorările firești ale opiniei publice poate contribui la atenuarea surselor de neîncredere și de ezitare.