Concentrarea puterii: „câștigătorul ia tot”

În articolul „Democrație sau friendocrație”, analizam motivele pentru care plângerea antimonopol depusă împotriva Facebook de către Comisia Federală pentru Comerț din SUA (Federal Trade Commission – FTC) fusese respinsă în luna iunie de un judecător federal. Iată că, sub conducerea Linei Khan, cunoscută pentru pozițiile ferme anti-monopol, FTC a depus o nouă plângere, care, prin informațiile oferite, ne îndeamnă să ne gândim nu doar la Facebook, ci la întreg monopolul exercitat de către giganții tehnologici asupra eco-sistemului digital/ online.

2001: un punct de cotitură în istorie

Printre altele, noua plângere a FTC creionează o istorie a evoluției trepidante a Internetului, cu accent asupra modului în care apariția, în jurul anului 2001, a smartphone-urilor și a posibilităților privind conectivitatea mobilă au perturbat cu totul comunicarea, spațiul public, industria serviciilor și a publicității, modul de interacțiune la nivel social și personal. Uitându-ne în istoria mijloacelor de comunicare, mobilitatea oferită de smartphone-uri poate fi echivalată cu apariția tranzistorului, care a salvat radioul de la irelevanță exact când era pe cale să fie zdrobit de seducția exercitată de imaginea televizată. Dacă am realiza un sondaj la nivel global, probabil evenimentul perceput drept cel mai semnificativ în acel an ar fi atacurile din septembrie asupra turnurilor gemene din New York. Este fascinant că același an este marcat de apariția smartphone-ului, un eveniment de un dramatism diferit, dar cu reverberații la fel de puternice, posibil chiar mai puternice decât chiar doborârea celor două turnuri.

EMISIUNI „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe joi, 28 mai, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Doru Bușcu

17:00

POLITICĂ Ciucu îl îndeamnă pe Nicușor să devină ”jucător”. PSD ar trebui îmbrâncit la guvernare

16:58

Să ne amintim: cele două capete de acuzare la adresa Facebook aveau în vedere faptul că a achiziționat Instagram și WhatsApp cu scopul explicit de a neutraliza acești doi potențiali competitori, bine poziționați pentru a eroda monopolul Facebook asupra „serviciilor de rețele sociale” (personal social networking services); și că a adoptat măsuri care să împiedice interoperabilitatea dintre aplicația Facebook și alte aplicații cu potențial de creștere, împiedicând, din start, apariția oricărui alt competitor. Cu alte cuvinte – lucru subliniat și în noua plângere, explozia Facebook nu s-ar fi datorat atât inventivității, creativității, talentului managerial sau ingineresc, cât unor practici considerate agresive de cumpărare a competitorilor (strategia exprimată de Mark Zuckerberg încă din 2008 – „e mai bine să cumperi decât să intri în competiție”), respectiv de blocarea, pe platformă, a utilizatorului de teamă că își pierde toate datele, toate legăturile cu prietenii din rețea, istoricul interacțiunilor sociale și chiar posibilitatea de a avea astfel de interacțiuni.

Too big to break

În iunie, judecătorul federal a respins ambele capete de acuzare pe motiv că nu sunt suficient de bine fundamentate și că măsura de spargere a Facebook în companii mai mici ar fi excesivă. Printre altele, argumentul că Facebook ocupă 60% din piața pe care acționează a fost considerat nesatisfăcător de către judecătorul federal, care a cerut ca piața respectivă să fie mai clar definită/ măsurată.

Noua plângere face tocmai acest lucru: arată că, pe piața de social networking, Facebook are o poziție de monopol indiferent de sistemul de măsurare adoptat, fie că vorbim despre numărul zilnic de utilizatori utilizatori activi, de numărul lunar sau de timpul petrecut pe rețelele sociale. Indiferent de metrica adoptată, poziția de monopol (așa cum o prezintă FTC) pare certă, constantă și de lungă durată: din 2012, Facebook are, în Statele Unite, o cotă de 80% din punctul de vedere al timpului petrecut pe platformă, una de de 70% din cel al numărului zilnic de utilizatori și una de 60% din cel al numărului lunar de utilizatori. Mai mult, Facebook „monetizează această situație de monopol în principal prin vânzarea de publicitate bazată pe mijloace de supraveghere. Facebook colectează datele utilizatorilor atât pe platforma proprie, cât și din întregul eco-sistem al Internetului și exploatează acest minereu de date despre activitățile, interesele și afilierile utilizatorilor pentru a vinde publicitate targetată/ personalizată”.

Unde vor duce toate acestea?

În cazul în care noua plângere este admisă, se va ajunge la proces, a cărui durată se va întinde pe ani buni (2025?). Până atunci, este posibil ca un gigant precum Facebook să concentreze și mai multă putere (financiară, politică, simbolică), iar confruntarea dintre „superputerile private” și statul american să îl prindă întotdeauna pe cel din urmă cu un pas în urmă. Restructurarea sectorului tehnologic – izvor de bogăție, de prestigiu – pare o necesitate pentru a restabili echilibrul dintre puterea publică și puterea privată și pentru a atenua efectele devastatoare la nivel social ale economiei de tipul „câștigătorul ia tot”.