OPINIE. Coronavirusul văzut de la Cluj

Nu este încă momentul unor analize detaliate, ci mai degrabă al unor observații fragmentare:

1. Apreciem mai mult ce avem mai puțin (the scarcity effect). Poate că nu mănânci înghețată decât o dată pe an dar dacă se interzice comercializarea acestui produs, el devine brusc atractiv și important pentru tine.

Coronavirusul pare să creeze acest efect vizavi de contactul uman în sine. Mă refer la cel nemediat de tehnologie – a vorbi cu cineva la telefon sau pe o rețea de mesagerie e OK, dar nu e singurul lucru de care avem nevoie din punct de vedere social. A vedea alte ființe umane în acea plimbare zilnică sau mai rară de atât până la un magazin reprezintă o satisfacție, tocmai pentru că nu e ceva la fel de uzual precum până acum câteva săptămâni. Aici, la Cluj, există multă îngrijorare dar și multe zâmbete.

2. Un fan al marketingului ar putea observa ce tipuri de carne, cașcaval, dulciuri, pâine etc nu sunt cumpărate nici măcar acum, în momente de restriște. Poți avea surprize remarcabile din acest punct de vedere, în unele privințe descoperind că ești „ca toată lumea” iar în alte domenii că ai gusturi atipice. Concret, pâinea mea favorită se găsește mai greu – deci și alții, ca și mine, o apreciază. Dar șunca mea favorită se găsește în belșug, ceea ce implică faptul că pentru mulți alți consumatori ea nu e atractivă nici măcar acum.

APĂRARE Secretarul NATO avertizează după dronele prăbușite în România și țările baltice: „Rusia continuă campania nesăbuită împotriva aliaților. Dar eșuează”

15:06

FLASH NEWS Tragedie într-o școală din Slovacia. Un elev de clasa a VIII-a ucis o profesoară și a rănit cu cuțitul două persoane, inclusiv un copil. Ce anunță autoritățile despre motivul atacului

15:05

3. Aici, la Cluj, sosirea coronavirusului se suprapune extrem de nefericit cu venirea primăverii. Iernile în oraș sunt lungi (4 luni minim), reci și cu o luminozitate slabă. Într-un an obișnuit, la prima adiere de soare primăvăratic clujenii umplu parcurile și berăriile, ies la plimbare pe străzile orașului cu zecile de mii. Cluburile duduie, copiii așează larma lor peste fiecare bucățică de caldarâm sau iarbă, după fiecare colț de stradă este un spectacol, o cunoștință, un eveniment muzical au ba. Vara este precum o limonadă rece într-o zi toridă: sorbită până la ultimul strop, sursă garantată de satisfacție, moment fericit fără fel de dubiu. Orașul are atâtea festivaluri, atâtea momente boeme și solare din martie sau aprilie până în octombrie tocmai pentru că vrea să îndepărteze amintirea iernii și să-și ia platoșă amintiri plăcute în vederea iernii care urmează.

Nu este foarte cinstit ce se întâmplă Cluj-ului în acest an…

4. … și deci trebuie să ne drămuim energiile, clujeni sau ne-clujeni. Umbra coronavirusului se va lăți până în anotimpul foarte cald. Nu e vorba de o cursă de o sută de metri, ci de o probă de fond. Cred că ar fi bine ca fiecare dintre noi să își găsească o activitate care să ofere satisfacție și care să nu fie legată strict de această perioadă – o metodă de a evada din realitatea impusă de coronavirus sau, mai bine spus, de a o nega. Este o perioadă fertilă pentru teze de doctorat, romane și escapade onirice – odată ce noua normalitate este aprofundată și asumată.

5. În planul relațiilor cu cei apropiați, coronavirusul va bloca evoluții și mai ales involuții. În perioade dificile sau percepute drept dificile, legăturile puternice devin și mai puternice, iar tentațiile libertății (cum ar fi gândul divorțului) ocupă un loc secund. Multe căsătorii și relații vor fi salvate de coronavirus precum și de problemele macro-economice pe care le provoacă. Există speculații multe vizavi de rata natalității de peste nouă luni – se apucă lumea acum să facă copii? Ceea ce pare mult mai cert este o creștere accentuată a bolilor venerice și a comelor alcoolice imediat ce virusul se îndepărtează – din toate punctele de vedere locuitorii țărilor afectate vor încerca să repare timpul pierdut.

6. Nu sunt un expert într-ale macro-economiei, dar observ două lucruri din acest domeniu care mă fac să fiu optimist sau moderat. În primul rând, o bulă terifiantă din domeniul bursier s-a spart, probabil la momentul potrivit. Deponenți obișnuiți erau asaltați cu apeluri în ceea ce privește necesitatea investițiilor, apeluri ce atinseseră culmi ridicole, asemănătoare cu cele din 1928-1929. Într-un cerc vicios, cuantumul investițiilor ajunsese la cote nesănătoase, forțând scurgerea de bani către start-up-uri dubioase și neverificate. Trezirea din beție este dură dar doar într-un sens relativ. Cel puțin o perioadă, piețele globale revin la o sobrietate extrem de necesară. Mass-media nu uită să arate că au dispărut și dispar trilioane de dolari în timp ce citești aceste cuvinte dar, atenție, sunt bani care nu existau acum un an și, pentru cei foarte familiari cu noțiunea de bani scriptici, n-au existat de fapt niciodată.

În al doilea rând, coronavirusul pare să nu lovească simultan toate țările. China, apoi Europa și în săptămânile care urmează SUA încasează șocul separat și consecutiv. Situația este mult mai bună, din acest punct de vedere, decât dacă am fi vorbit de o lovitură simultană. Interconectarea economiilor în epoca globalizării complică lucrurile dar timpul ne izolează puțin pe unii față de ceilalți, face ca presiunile să se manifeste segmentat. Este, de altfel, evoluția dorită în sistemul medical pentru coronavirus în sine, țară cu țară: evitarea vârfurilor majore.

Barbu Mateescu este sociolog. A absolvit cursurile University of Pennsylvania (studii de lungă durată) specializându-se în sociologia politică.