De ce sare România în aer?

În decembrie 2015 – ianuarie 2016, Cristian Bușoi își luase avânt pentru a candida la Primăria Capitalei. Era primul candidat dintr-o serie de patru loseri apocaliptici (Bușoi, Orban, Munteanu și Predoiu) care au făcut-o primar pe Gabriela Firea. La conferința de presă în care și-a anunțat candidatura, Bușoi a avut în spate imagini din clubul Colectiv și de la cutremurul din 1977. Dacă de la seism trecuseră aproape 39 de ani, sângele victimelor din Colectiv era încă proaspăt, iar pigmeului Bușoi îi cam alunecau picioarele când încerca să se cațere pe cadavre spre fotoliul de primar general.

Cam la fel procedează și Bujduveanu astăzi, când sponsorizează postări pe rețelele de socializare în care înșiră vorbe goale despre tragedia din Rahova. Nu este singurul politician care încearcă, de-a lungul timpului, să profite de o tragedie, de moartea unor oameni. Unii, cum este cazul celor doi peneliști, duc cinismul prea departe. Ca și în cazul unui fost președinte de tristă și recentă amintire, „este nevoie să moară oameni” ca să se remarce și ei în vreun fel, să fie băgați în seamă.

ULTIMA ORĂ Sorin Grindeanu recunoaște înfrângerea PSD-ului în cursa pentru Capitală: „Un scor de 20% nu ne satisface”. Cum comentează scorul Ancăi Alexandrescu

00:51

BREAKING NEWS Anca Alexandrescu, revelația alegerilor, care s-a clasat pe locul 2: „Este doar începutul!” Secretele celei care a îngenuncheat PSD-ul

00:35

Oamenii, însă, așteaptă explicații și soluții, nu clipuri electorale premature. Iar explicațiile și soluțiile lipsesc, pentru că politicienii români habar n-au ce se întâmplă și cum funcționează lucrurile în țara în care se visează cât mai șefi, cât mai repede, pentru cât mai multă vreme. Țara lor este la televizor, pe monitoarele computerelor și pe ecranele telefoanelor, în studiouri în care nu-i deranjează nimeni, unde banii au cumpărat deja bunăvoință, dezinteres, nepăsare.

Ca și la Colectiv (care nu a fost revoluție, ci accident), explozia blocului din Rahova este punctul final (unul dintre) al unui eșec sistemic.
Pentru ca o zi obișnuită să se termine pentru unii la morgă și pentru alții la spital au colaborat, într-un cumplit meșteșug de lăcomie, prostie și ticăloșie, politicieni și decidenți a căror activitate criminală se întinde pe cel puțin două decenii. Cu largul concurs al cetățenilor, transformați deseori în victime de propriile decizii luate din inconștiență, lipsă de empatie și de educație.

Ultima problemă din Rahova este cine a rupt sigiliul și a deschis robinetul de gaze. Adevărata problemă este cum de un domeniu atât de sensibil a ajuns să fie gestionat de prea multe entități instituționale care, în situații limită, nu fac decât să-și arunce pisica moartă dintr-o curte în alta. Doar că acum, iertată fie-mi duritatea, nu despre pisici vorbim.

În România există peste 50 de furnizori de gaze naturale. Tu, consumator final, îl poți alege pe unul dintre cei pe care îi găsești în zona în care locuiești, închei un contract cu el și aștepți ca gazul să intre în aragaz, în sobă, în centrala termică. Acestea ar fi punctele de livrare. Până acolo gazul nu-ți aparține, nu-l plătești, e la furnizor. Doar că la furnizor este doar gazul, nu și instalația prin care este transportat. Aceasta aparține altcuiva. Sunt convins că există furnizori de gaze naturale sau cel puțin angajați ai unor astfel de firme care habar n-au cum arată o țeavă de gaz, un robinet, o electrovalvă. În definitiv ei sunt oameni care doar plimbă niște cifre dintr-un tabel în altul și încasează niște comisioane. Se numește liberalizare a pieței de energie și, în loc să fi dus la scăderea prețurilor prin reglaje specifice piețelor concurențiale, a dus la majorări și, iată, la tragedii.

Este perfect posibil ca într-o scară de bloc cu 30 de apartamente fiecare proprietar să fi apelat la un alt furnizor de gaz. 30 de apartamente = 30 de furnizori, dar o singură țeavă exterioară apartamentelor, căci nu e ca la cablu, pe vremuri, când fiecare furnizor își trăgea propriul cablu prin bloc, într-o devălmășie complet nefuncțională. Cine gestionează ce bucată de țeavă, cine este responsabil de reparații, cine intervine atunci când are loc o avarie? În teorie s-ar putea creiona un răspuns, în realitate putem sări în aer oricând, pentru că responsabilitatea este colectivă, deci a nimănui.

Domeniul furnizării de gaze naturale nu este unul pe care să ne fi permis să-l lăsăm la voia întâmplării, confundându-l cu expedierea de chiloți ieftini cumpărați de pe Temu, trecuți prin cinci intermediari și trimiși la adresă cu o firmă de curierat rapid.
Ca să înțelegem mai bine cum funcționează astăzi piața energiei, mai ales cea a gazelor naturale, să ne închipuim o armată organizată similar.

Un tanc al unei astfel de armate ar avea trei proprietari. Unul ar deține corpul principal al tancului, cu tot cu motor, altul tunul, echipamentele de ghidaj și comenzile, altul șenilele. Muniția ar fi furnizată de un al patrulea proprietar. Regulile de exploatare impuse de proprietarul șenilelor s-ar bate cap în cap cu cele impuse de proprietarul motorului, iar obuzele și gloanțele ar trebui transportate separat, într-o remorcă, pentru că furnizorul acestora nu dorește să plătească prețul de depozitare cerut de proprietarul corpului tancului, pe care-l consideră exagerat. Într-o luptă, echipajul unui astfel de tanc n-ar avea nicio șansă, cum n-au avut nici locatarii blocului din Rahova.

În cele mai multe piețe agroalimentare din România este nevoie de certificat de producător pentru a vinde pătrunjel și mărar de 50 de lei pe zi. Cică trebuie să eliminăm intermediarii care umflă prețurile și contribuie la creșterea inflației.
Pe piața liberalizată a energiei ai nevoie doar de un computer și un angajat-doi pentru a vinde curent electric sau gaz în valoare de milioane de euro pe oră. Intermediarii sunt răi doar când e vorba de pătrunjel, dar sunt buni când e vorba de câștiguri anuale de miliarde.

De fapt, nu există nicio justificare pentru a permite parazitarea pieței de energie de către cohorte de intermediari care nu au decât grija profiturilor facile dar nicio responsabilitate. „Așa ne cer UE, OSCE, NATO, ONU ETC.” nu este un argument.

„Corupția ucide!” S-a strigat din zeci de mii de piepturi la final de 2015. Ucide și corupția, desigur, dar în egală măsură, dacă nu mai mare, ucide lăcomia. Așa cum la Colectiv niște proprietari lacomi și inconștienți au înghesuit într-un spațiu mic de câteva ori mai mulți oameni decât era permis, pentru a câștiga ușor niște bani, și în Rahova avem de-a face cu niște entități lacome care se înscriu doar pe lista celor care încasează bani pocnind din degete, fără a-și asuma și responsabilitățile care ar trebui să le revină din asta. Ca și în alte prea numeroase cazuri, și în acesta cetățenii și statul nu sunt doar păgubiți, ci mai trebuie să suporte și cheltuielile de înmormântare.