Cel mai spiritual popor din univers: mănâncă principii și se încălzește cu propagandă

Poporul român este cu adevărat binecuvântat. Se spune că România ar fi o insulă de latinitate într-o mare slavă, dar, de fapt, mult mai corect ar fi să spunem despre noi că suntem un popor eminamente spiritual înconjurat de mulțimi de fomiști meschini, interesați doar de burdihanele lor de balcanici.

Când guvernele lor au eșuat în cascadă, aducând țara la un nivel fără precedent al datoriilor și încercând să se scoată prin impunerea bruscă a unei austerități nemiloase, grecii au ieșit în stradă în număr foarte mare și nu s-au dat duși prea ușor. Nu s-au ferit să-și apere drepturile, nu s-au temut să se bată cu forțele de ordine, n-au cedat la prima adiere de gaz lacrimogen.

Bulgarii, vecinii care au capitala cea mai apropiată de București, au ieșit în stradă în ultimele săptămâni tocmai pentru că guvernul plănuia un buget pentru a cărui realizare era nevoie de creșteri abrupte de taxe și impozite. Și au stat în stradă până când guvernul a picat.

FLASH NEWS Fost ministru PSD propune o comisie de anchetă care să verifice finanțarea sindrofiei de lux a USR-iștilor, la Paris. „Să fie transparență totală”

00:16

FLASH NEWS Chirurg și fost manager al spitalului din Craiova, condamnat la doi ani și jumătate de închisoare după o intervenție care a cauzat moartea pacientului

23:45

Până și meduzele din Marea Neagră se revoltă atunci când apar agresiuni asupra stilului lor de viață.

Românii, popor de asceți, de pustnici cufundați în rugăciune și spiritualitate, nu ies în stradă pentru meschinării din astea.

Le suntem, din acest punct de vedere, superiori chiar și francezilor. Revolta vestelor galbene nu a fost una ideologică, ci una iscată de spectrul sărăciei. Majorarea prețului la combustibili cu 10 eurocenți pe litru a fost ultimul brânci dat unei părți a clasei medii îndelung hărțuite de lăcomia industriașilor și complicitatea guvernanților. Pentru Franța navetistă, care nu-și poate vinde casele cu viteza cu care se desființează întregi centre economice, majorarea prețului la combustibil însemna câteva sute de euro în plus cheltuiți lunar, sute de euro care făceau diferența dintre un trai deja chinuit economic la sărăcie.

În România cresc, de 5 ani, toate prețurile. Benzina a crescut de la puțin peste 5 lei la începutul anului 2020 la 7,75 de lei litrul în decembrie 2025. Prețul energiei s-a dublat din ianuarie 2020 până în decembrie 2025.

Toate acestea și nu numai au dus la majorarea până la cer a prețurilor la alimente.

Nivelul de trai al românilor a scăzut în mod accelerat din 2020 și până astăzi, bugetul de stat a înregistrat deficite record pentru ultimele două decenii, datoria publică a ajuns la 60% din PIB, de la 35% din PIB la finalul lui 2019. A crescut cu 25 de puncte procentuale în cinci ani, dar s-a dublat ca valoare nominală, pentru că și PIB-ul a crescut corespunzător.

În doar câteva luni din 2025 a crescut TVA-ul, au crescut accizele, cresc în continuare taxele și impozitele locale.

Toate acestea afectează grav viața de zi cu zi a oricărui cetățean al României.

Și, totuși, românii nu par atât de materialiști încât să iasă în stradă din cauza acestor lucruri. Le scad veniturile, rămân fără locuri de muncă, le cresc birurile, renunță la vacanțe și, totuși, nu se revoltă.

Este un grad foarte înalt de înțelegere a situației geopolitice complicate, a contextului istoric global ce face ca incompetența și reaua-voință a politicienilor să pară acceptabile.

În schimb, același popor, care este capabil să îndure atâtea privațiuni, nu suportă să-l ataci la principii.

Bun, suportă, câteodată, să-i calci în picioare democrația, să îți bați joc de alegeri, să iei decizii cruciale în lipsa oricăror dovezi. Dar are și el, poporul, niște limite.

Dacă justiția este în pericol, ca un arc, poporul român mai pune o pufoaică pe el și iese în stradă, oricât de frig ar fi.

Poți să-i faci orice, să-l lași flămând și gol, dar să nu te atingi de justiție.

Unii au religia, își pun speranțele în zei și sfinți, alții au înlocuit zeii și sfinții cu pământeni și instituții cărora le atribuie calități similare.

Justiția pare a fi o astfel de zeitate contemporană. Deși aparent puternică (doar puterea judecătorească este a treia în stat, după cea legislativă și cea executivă), justiția, asemeni zeilor care trebuie îmbunați, împăcați, înduioșați, are nevoie de sacrificii.

Credincioșii, închinătorii, trebuie să-și arate susținerea, să iasă în piețe și să protejeze biata justiție. Căci mereu există cineva care îi vrea răul.

Culmea, de cele mai multe ori magistrații par a ști să se apere singuri. De fiecare dată, de exemplu, când s-a pus problema să li se reducă veniturile și privilegiile, cei ce alcătuiesc entitatea numită justiție reușesc să respingă atacurile mârșave, prin sentințe definitive sau decizii ale CCR. Este un fenomen care se petrece de 15 ani și, până de curând, nu a scandalizat niciun politician și nici un protector stradal al justiției.

Dar există momente, cum este cel prin care trecem zilele astea, în care justiția are mare nevoie de sprijin popular, de manifestații de masă, de mulțimi dezlănțuite.

De aceea suntem cel mai spiritual popor nu doar din partea asta de lume ci, în general, din univers. Este foarte posibil ca până și extratereștrii să se mai revolte când le cresc taxele, dar noi, românii, suntem singurii capabili să lăsăm meschinăriile de-o parte și să ne folosim energiile pentru ceea ce contează cu adevărat.

Și, cumva, este absolut normal. Cum se manifestă foamea, frigul, sărăcia, știu aproape toți cei ieșiți în stradă zilele acestea pentru justiție. Chiar și tinerii de 19–25 de ani care sunt acum pe baricade. Sunt lucruri neplăcute, despre care nimeni nu are chef să vorbească în prag de Crăciun. Chiar dacă le trăim sau suntem foarte aproape de a le experimenta direct, mai bine ne facem că nu există, tocmai pentru că le cunoaștem îndeaproape.

Pe când justiția… Sistemul de justiție, despre care cei mai mulți habar n-au cum funcționează sau cum ar trebui să funcționeze, justiția, dreptul, ale căror rudimente le sunt la fel de îndepărtate ca ieslea din Bethlehem, astea toate merită apărate, protejate, susținute. De cine, de ce? Nu contează.

Să fim măreți, să fim grandioși, să fim memorabili. Să iasă în stradă pentru lucruri pe care le înțelege poate orice idiot. Doar cei cu adevărat speciali, însă, sunt capabili să se pună în mișcare pentru ceva ce îi depășește complet.

RECOMANDAREA AUTORULUI: