Kremlinul își execută trădătorii și îi proclamă ulterior „martiri pe altarul patriei”

Kremlinul își execută trădătorii și îi proclamă ulterior „martiri pe altarul patriei”
Publicat: 25/08/2022, 10:00

Zilele acestea mass media au relatat despre atentatul cu bombă care a ucis-o pe Daria Dughina, fata lui Alexandr Dughin, promotorul neo-imperialismului rus, considerat unul dintre principalii creatori ai ideologiei regimului Putin.

Alexandr Dughin este cel care, în egală măsură, a justificat teoretic măcelărirea ucrainenilor. În 2014, odată cu anexarea ilegală a Crimeii, Alexandr Dughin, cu barba lui de Rasputin, adoptând o ipostază războinică,  s-a fotografiat cu mitraliera în mână, alături de soldații ruși. Întrebat ce idei vrea să le insufle recruților ruși în lupta contra ucrainenilor, într-un elan deopotrivă gobbelsian și leninist, Dughin declara: “Un singur lucru: ucideți, ucideți, ucideți!”. Această obsesie maladivă, de a impune prin forță și crimă supremația imperială a Rusiei, manifestată la un intelectual (Alexandr Dughin se pretinde profesor de sociologie și geopolitică), spune multe despre sănătatea sa mintală. Karma l-a lovit, însă. Exact unde doare cel mai tare. Fiica sa era implicată, ca și tatăl ei, în același tip de propagandă în favoarea regimului criminalului de la Kremlin. Atentatul căruia i-a căzut victimă Daria Dughina are de a face cu faptul că Alexandr Dughin și-a transformat fiica în portavoce a ideologiei eurasianismului și într-un fel de ambasador neoficial al contactelor între ultranaționaliștii ruși și grupările de extremă dreapta (populiști, suveraniști) din Europa și Statele Unite.  Dar, mai ales, are de a face cu implicarea ei de către tată în tranzacțiile necurate ale camarilei din jurul liderului de la Kremlin. Dar, ca să înțelegem bine care sunt culisele politice ale afacerii, trebuie să coborâm un pic în istorie.

Alexandr Dughin, născut în 1962, este fiul unui ofițer superior de informații militare sovietice (GRU). A fost un răsfățat al nomenclaturii sovietice. La 18 ani intră în „Cercul Iuzinsky”, un fel club secret de lectură din cărți interzise al tinerilor sovietici atrași de ocultism și satanism. Grupul era cunoscut ca având admirație pentru nazism și pentru figura lui Adolf Hitler. Unii dintre membrii de vârf ai grupului considerau că ar fi fost mai bine dacă istoria arăta altfel, iar Cel de al Treilea Reich al lui Hitler și Uniunea Sovietică ar fi colaborat și s-ar fi sprijinit reciproc, împărțindu-și în mod echitabil Europa. Activitatea cercului a fost supravegheată constant de KGB. Urmărit, luat la întrebări în legătură cu preocupările și lecturile unor cărți care circulau sub formă de samizdat ale „Cercului Iuzinsky”, Dughin a fost obligat să devină, în cele din urmă, informator al KGB. Ulterior, prin intervențiile tatălui său, este preluat de serviciile militare de informații sovietice. Din acea clipă Alexandr Dughin devine un instrument al planurilor operative ale GRU. În timp, misiunea sa ”intelectuală”, va fi aceea de a inspira formarea de grupări politice sau culturale cu discurs anti-american în Occident.

În 1988, Alexandr Dughin aderă la organizația Pamiat, o grupare ultranaționalistă și antisemită rusă. După 1990, odată cu căderea regimurilor comuniste în centrul și estul Europei și odată cu dorința fostelor state comuniste de a se alătura NATO, Dughin este trimis de GRU în Europa cu misiunea de a organiza cercuri de agenți de influență care să propage un discurs anti-american, anti-capitalist și anti-NATO. Astfel, ia legătură cu italianul Claudio Mutti, cu propagandistul francez Alain de Benoist (ideologul anti-american și anti-capitalist al noii drepte franceze), dar, mai ales, cu belgianul Jean-François Thiriart. Acesta din urmă era promotorul unei ideologii-sinteză între fascism, comunism și mișcările de decolonizare din ”lumea a treia”. Inspirat de Thiriart, Dughin elaborează teorii geopolitice și economice elucubrante. La sfârșitul anilor ’90, Alexandr Dughin proiecta o fantezistă alianță economică și militară între Europa și lumea islamică pentru a arunca Statele Unite în aer.

În timpul puciului de la Moscova, când sovieticii conservatori au încercat cu disperare să înlăture valul democratic de la Moscova și desființarea Uniunii Sovietice, crearea Federației Ruse și venirea lui Boris Elțîn la putere în locul lui Mihai Gorbaciov, Dughin s-a alăturat puciștilor și a fost unul din partizanii menținerii URSS. Ulterior, a aderat la Partidul Național – Bolșevic al liderului Ghennadi Ziuganov. Dughin, admirator al comunismului, cât și al nazismului, a elaborat o doctrină de tip ”ghiveci ideologic” pe care o va promova în era internetului și pe care va încerca să o exporte în toate cercurile extremiste, naționaliste și populiste din Occident.

Alexandr Dughin propune nici mai mult, nici mai puțin decât eliminarea definitivă din lume a liberalismului occidental și a „imperialismului” american. Pentru a lupta împotriva Occidentului și a valorilor sale, el pledează pentru crearea unui imperiu euro-asiatic al cărui centru de comandă trebuie să fie Rusia. Pentru Dughin imperialismul american trebuie să fie înlocuit de noul imperiu rus care să controleze majoritatea țărilor slave, dar și țările ortodoxe, adică să ia ”sub protecție” și fostele state comuniste care ”s-au rătăcit” în NATO și au fost ”exploatate” de Occident (vezi teza perversă referitoare la transformarea lor în ”colonii” ale Occidentului).

Doctrina lui Dughin cuprinde aceste trei axe fundamentale – sinteza nazismului și a comunismului, ultranaționalismul rus și doctrina geopolitică „eurasianistă” (o eventuală axă Paris – Berlin – Moscova care să decidă soarta Europei și care să fie orientată împotriva americanilor și britanicilor). Toată această concepție nu este doar o doctrină împotriva NATO și UE, dar amenință însăși statalitatea țărilor din Europa centrală și de est, cândva forțate să devină sateliți ai Uniunii Sovietice. Viziunile extremiste ale lui Dughin au fost folosite ca bază ideologică de către regimul lui Vladimir Putin. Viziunea despre o ”Nouă Rusie” (care să cuprindă Federația Rusă, iar Belarus și Ucraina ca niște gubernii controlate de Moscova) vine și pe filiera Alexandr Dughin.

Teoriile dughiniste au adepți și la București. În ultimii ani, presa națională a vorbit despre o listă a adepților ideilor lui Dughin din România. Unul dintre simpatizanții declarați ai lui Dughin este actorul Dan Puric, cel care voia ca România să abandoneze NATO și să formeze o ”Antantă creștină” împreună cu Federația Rusă, adică o alianță militară anti-occidentală condusă de foști securiști din epoca Ceaușescu și de preoți ortodocși care afurisesc pe unde apucă ”Occidentul decadent”. Adepții lui Dughin de la București sunt cei care azi îl preamăresc pe Putin, îi scuipă pe ucraineni și, electrocutați puternic de teoriile conspirației, consideră că nu agresiunea militară rusă împotriva unui stat suveran este cauza războiului, ci americanii și NATO. Alți partizani înfocați ai doctrinei geopolitice eurasianiste a lui Dughin sunt senatorii AUR, Claudiu Târziu și Sorin Lavric.

Revenim la misteriosul atentat cu bombă căruia i-a căzut victimă fiica ideologului neo-imperialismului rus, Daria Dughina. Propagandiștii de la Kremlin susțin că atentatul cu mașină capcană care a ucis-o pe Daria Dughina ar fi o răzbunare a ucrainenilor. Media ruse au prezentat tot tipul de piste false, vorbind despre o presupusă agentă a serviciilor ucrainene de informații care, singură, ar fi pus la cale atentatul și care, ulterior, ar fi părăsit Rusia cu o mașină.

Teza aceasta a fost competent demontată de colonelul în rezervă SRI, Tudor Păcuraru, într-o analiză publicată de un cunoscut cotidian online. Tudor Păcuraru conchide că, pentru a comite un astfel de atentat, ar fi fost nevoie de peste zece agenți ucraineni, cel puțin trei mașini de filaj și un tip de explozibil care era imposibil să nu fie detectat de serviciile speciale rusești. O asemenea prezență este imposibil să nu fi fost detectată, în condițiile în care, în plin război cu ucrainenii, toate forțele militare și de ordine din Rusia sunt în alertă maximă.

În esență, atentatul împotriva Dariei Dughina este comis de ruși, nu de ucrainei. Este vorba de o operațiune ”sub steag străin”. Tradiția unor asemenea operațiuni rusești este binecunoscută. Rușii comit ei înșiși crima și, ulterior, dau vina pe adversari. Fostul ofițer FSB Alexander Litvinenko (ucis prin otrăvire cu polonium de către agenții GRU la Londra), David Satter, cercetătorul de la Universitatea Johns Hopkins, deputatul rus Serghei Iuşenkov, istoricul Iuri Felștinsky, politologul Vladimir Pribilovsky și fostul general KGB Oleg Kalughin au afirmat că atentate cu bombă împotriva unor apartamente din Rusia petrecute în 1999 și 2000 au fost, de fapt, operațiuni sub „steag străin” comise de FSB (succesorul KGB) pentru a legitima reluarea activităților militare în Cecenia și pentru a-i aduce la putere pe Vladimir Putin și gașca sa din FSB. Jurnalista rusă Anna Politkovskaia a murit asasinată în 2006 pentru că, printre altele, a dezvăluit și ea că atentatele cu bombă din Moscova a fost puse la cale, la ordinul lui Putin, de serviciile secrete ruse ca să dea vina, ulterior, pe ceceni și, astfel, să pornească un război împotriva lor și să câștige popularitatea de lider dur al rușilor.

Cea mai plauzibilă pistă este cea care indică implicarea rusă, nu cea ucraineană în comiterea atentatului. Actualmente, la Moscova, anturajul lui Vladimir Putin seamănă din ce în ce mai mult cu o curte bizantină în care se întâlnesc tot felul de conspiratori politici, de extremiști de orice tip și de funcționari corupți dornici să împartă profiturile enorme obținute din vânzarea de materii prime. Toți vor să profite de declinul vizibil al regimului. Aflate în concurență și în stare de rivalitate, aceste grupuri de profitori dau vina unii pe alții pentru eșecul militar din Ucraina.

Moartea Dariei Dughina se înscrie, și ea, în seria de execuții recente ale unor familii întregi de oligarhi ruși, suspectați că au trădat regimul. Dughin l-a susținut și poate l-a inspirat pe Putin prin ideile sale imperialiste. Dar, în ultima vreme, s-a distanțat de el, acuzându-l că se află sub controlul unor consilieri care susțin liberalismul economic sau că nu face suficient pentru a distruge definitiv Ucraina. Aflată în declin evident pe câmpul de luptă în Ucraina, Rusia are nevoie să își execute ”trădătorii”, iar ulterior să le folosească în mod propagandistic moartea pentru a face din ei martiri care s-ar fi sacrificat, pasămite, pe altarul patriei.

Trebuie spus că Alexandr Dughin și-a folosit fiica nu doar ca exponentă a liniei sale de gândire, dar a implicat-o și în afacerile secrete ale regimului Putin. Pe scurt, potrivit unor dezvăluiri de presă, Daria Dughina era folosită ca un vehicul pentru plasarea banilor GRU în Occident, pentru a scăpa de sancțiuni. Tatăl ei o implicase în traseele clandestine de spălat banii reprezentanților puterii de la Kremlin.  Ea însăși a fost pusă pe lista de sancțiuni când occidentalii au descoperit aceste operațiuni clandestine. Multe milioane de euro lipsesc din ceea ce ofițerii de rang înalt ai camarilei lui Putin i-au încredințat lui Alexandr Dughin și fiicei sale. Alexandr Dughin a garantat pentru salvarea unei părți din banii regimului și nu a reușit să îi dosească, prin intermediul Dariei, în Occident.

Cu acest nou atentat avem imaginea mai clară a afacerilor secrete ale unei găști mafiote care conduce Rusia, o gașcă compusă din tot felul de șobolani (național-bolșevici, imperialiști, rasiști) care simt că toată corabia puterii ruse începe să intre la apă. Ei vor să își salveze banii ascunși la saltea ca să poată supraviețui după prăbușirea regimului Putin. Când le dispar banii sau simt că cineva le pune în discuție poziția în ierarhia puterii, adoptă binecunoscutul ritual mafiot: își lichidează concurenții. Nici o conspirație ucraineană, nimic eroic, nu o victimă a războiului. Daria Dughina este victima afacerilor puse la cale de famiglia Putin.

Bogdan Rădulescu
Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), acreditat la Comisia Europeană şi la citeste mai mult