“Mai mici nu putem fi!” EDITORIAL de Adrian Artene despre rușinea de a fi român în fotbal

Mândria este un păcat aflat într-un proces ireconciliabil cu morala creștină, cu inima curată ca după spovedanie. Admit că, în trecut, m-a locuit patima mândriei de multe ori ca suporter al „tricolorilor”. Nu doar generația lui Hagi, ci și precedentele mi-au alimentat această insinuoasă trufie.

E drept, până când naționala a intrat sub patrafirul „părintelui” Mirel, repatriat din pelerinajele lui arabe. Un soi de „Lawrence al Arabiei” echipat în trening, personajul enigmatic pe care îl descopeream – din traducerile lui Mircea Eliade – la nodul pubertății cu adolescența timpurie.

Când duhul profanului Mirel s-a pogorât – în chip inexplicabil, aproape „biblic” – în tronul ocupat solomonic, în urmă cu decenii, de un Teofil Morariu ori un Ștefan Kovacs, am priceput că „Țara Făgăduinței” se va închide pentru noi.

SPORT FCSB – Dinamo 0-0 | Gigi Becali: „Mingea doar la ei! Noi ne-am apărat bine”

00:41

EXTERNE Pentagonul a cerut Europei să preia până în 2027 majoritatea capabilităților NATO, altfel SUA ar putea ieși din unele mecanisme de coordonare

00:03

Atunci, am început să deprind tainele smereniei într-ale fotbalului, ca lecție primară a umilinței. Și tot atunci – prin contrapunere cu mândria de odinioară – am început să descifrez „alfabetul” rușinii de a fi român, în fotbal. De la un meci la altul: 0-4 cu Norvegia, 1-2 contra Islandei (inclusiv ratarea CE-ului pe care ne-am străduit să-l organizăm), faimoasele 1-1 cu Irlanda de Nord și lista va continua, dacă i se va permite.

Dacă educațional, printr-un banditism balcanic, poți obține BAC-ul sau licența de antrenorat „pe sub mână”, cu un pachet de Kent sau cu dolarii făcuți sul, la examenele de fotbal susținute, într-un „limbaj” practic, în Europa, nu mai treci nici patru clase. Acolo fițuicile se decolorează, scrisul purtătorului ilegal de peniță se dezlânează. Totul se stinge într-o promiscuă propagandă „luminată” ca într-un ritual păgân de incantațiile „Ne-a furat arbitrul!”, „Am fi putut câștiga”, „Am jucat ofensiv, dar n-am avut noroc”.

CITEȘTE CONTINUAREA PE PROSPORT.RO