Mihai Morar: ”România neterminată” (OPINIE)

Mihai Morar: ”România neterminată” (OPINIE)
Publicat: 24/09/2020, 09:37

Vreau să mă trezesc luni. Luni, după alegeri. Voi sărbători prima zi în care în România nu se va mai inaugura nimic. Pentru că, în țara asta, în ultimele săptămâni, în fiecare ”fir-ar” zi s-a inaugurat ceva, dar nu s-a terminat nimic.

E de râs isteric. Și de plâns amar. În România, roșie sau galbenă, cu puține excepții, bine știute, s-a făcut administrație doar pentru ilustrație. S-au inaugurat pasaje care nu duc nicăieri. Vezi ”cel mai scump viraj la stânga din istoria României”. S-au inaugurat căi ferate, care vor fi puse în circulație peste 2 luni de zile. Vezi garnitura de tren Otopeni – Gara de Nord, doar dus, căci de întors… mai durează. S-au inaugurat drumuri, cu ministru, prim-ministru și alai, care nici măcar nu au fost finalizate. Vezi DN2N din Vrancea.

Cei din ”capul trebilor” nici măcar nu se mai obosesc să taie panglici. Moda verii a fost inaugurarea de planșe. Planșa megaspitalului de la Iași, planșa centurii de la Găești, planșa drumului Valea Doftanei – Brașov (alternativa la Valea Prahovei) și multe alte proiecte prin care ”Reclădim România”. Dar, până s-o reclădim, deocamdată o redesenăm. Și o reîncălzim, pe ultima sută de metri a campaniei electorale.

Inaugurarea de planșe e specialitatea premierului care, la orice ”udare de șevalet”, pare că e model pentru un sculptor angajat să realizeze basorelieful ”Orban cu mâinile încrucișate peste burtă”. Mi-e clar că această sculptură va exista. Deocamdată, cred că e, după obiceiul casei, în stadiul de planșă. Urmează studiul de fezabilitate, licitația și sper ca realizarea să dureze mai puțin decât metroul din Drumul Taberei. E floare la ureche: finanțarea statuii se va face din fonduri europene. Orice se face din fonduri europene. Nerambursabile, desigur. E cel mai folosit clișeu al campaniei electorale. Am impresia că noi nici nu mai trebuie să muncim în următorii 4 ani, ne dă U.E. toți banii. Oricâți. Pentru orice. Cadourile copiilor de Moș Crăciun, flori și mărțișoare pentru doamne și domnișoare, de 1 și 8 Martie… Nu vă bateți capul. Faceți un proiect pentru accesarea de fonduri europene, sunt cuprinse în programul de finanțare pentru România.

”Moș Crăciun și prietenii săi…” Exact așa poate fi descrisă România în campania electorală. Și nu e vina politicienilor. E vina noastră. Suntem un popor bun, candid. Ei ne spun ceea ce nouă ne place să auzim. Noi suntem poporul care încă mai crede în Moș Crăciun. Suntem, ca masă de alegători, o pictură naivă, ceva între Frida Kahlo și arta desenelor de pe crucile din ”Cimitirul Vesel” de la Săpânța.

De 30 de ani, înainte de fiecare exercițiu electoral, șmecheri docenți păcălesc milioane de inocenți cu borduri și panseluțe, cu plombe în asfalt și șoseluțe, cu planuri mărețe și realizări sărăcuțe.

Am ajuns să ne bucurăm că, după 9 ani de la începerea lucrărilor, putem circula cu metroul în Drumul Taberei. Era musai să fie inaugurat cu o călătorie a primilor domni în stat. Construcția podului inginerului Saligny de la Cernavodă, cel mai mare pod din Europa la vremea aceea, a durat 5 ani. Carol I a bătut la inaugurare ultimul nit, de argint. Alt pod trist peste timp: cei câțiva kilometri de cale ferată de la Otopeni spre Gara de Nord, inaugurați în formula consacrată – președinte plus premier – au avut nevoie de 13 ani de la idee la realizare. Același Carol I a construit, pe vremea lui, Ateneul Român în 18 luni. E adevărat, nu din fonduri europene, ci din donații private.

Apropo de cei câțiva kilometri de cale ferată inaugurați anul acesta, cu atâta fast: mai bine de o treime din rețeaua feroviară folosită azi în România provine din timpul domniei lui Carol I. Asta e diferența dintre un conducător care avea un proiect național și niște trecători prin istorie care au doar proiecte electorale.

România nu e împărțită între administrația pesedistă și cea liberală. După toată comedia inaugurărilor de absolut-orice-neterminat, de mai-nimicuri, de mai-mare-rușinea, România seamănă a Republică Socialistă. Ca festivism, nu ca realizări.

După ce noi, românii, am brevat votul-compromis pentru cei care ”au furat, dar măcar au și făcut”, acum suntem pe cale să înregistrăm si noul model de vot pentru cei care ”n-au făcut, dar măcar au inagurat”.

Au mai rămas câteva zile. Luni, România își va reveni la normal. Va fi ziua în care nu se va mai inaugura nimic. Ne vom trezi și ne vom întreba: ”Ce-am făcut? Iar n-am terminat nimic.” Dar, poate, asta e România normală. Cum spunea, prin 2000, Andrei Gheorghe: ”România e cea mai bună idee care s-a întâmplat vreodată românilor. Este țara în care nimic, niciodată nu se termină.”

E luni. O luăm de la capăt. Bună dimineața, România! O țară – operă de artă. Superbă, dar neterminată.

Tags:
Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase