Pandemia și ascensiunea nestingherită a unei retorici periculoase

Pandemia de COVID-19 a fost însoțită, umăr-la-umăr, de valurile succesive de dezinformare, informații eronate și narațiuni toxice cu privire la „mascaradă”, „plandemie”, remedii sau tratamente-„minune”, „ciparea” populației și tehnologia 5G. Totodată, pandemia a scos la suprafață și o retorică periculoasă, bazată pe comparații jignitoare, inacceptabile și referințe, uneori chiar glumețe, la evenimente istorice tragice.

O retorică menită să mobilizeze, necritic, un șuvoi de emoții negative

În Romania, diverse site-uri, bloguri, pagini și conturi de pe rețelele sociale au invocat crimele în masă de la Auschwitz, Holocaust-ul, persecutarea și exterminarea unor grupuri etnice în perioada nazistă, făcând comparații absurde și exagerate între experiența regimului nazist și măsurile de combatere a pandemiei (mască, măsuri de carantinare, vaccinare, certificat verde). Termeni precum „experiment medical”, „genocid”, „Nazi-pass”, sloganul „Vakcin Macht Frei” sau simbolul stelei galbene au fost utilizate în mod abuziv pentru a face comparații între unele restricții impuse de autorități în încercarea de a rezolva o problemă de sănătate publică și crimele care au avut loc în timpul regimului nazist.

Spre exemplu, în spațiul online se regăsesc diverse postări și articole în care liderii politici români sunt comparați cu reprezentanți ai regimului nazist, de obicei cu Hitler. Aceștia sunt acuzați că impun ordine în „stil nazist” și încearcă să îi „elimine” pe cei care li se opun. Aceste încadrări sunt susținute de imagini editate ale actualilor lideri politici, miniștri, prim-ministru sau președinte, purtând simboluri și uniforme naziste, cu mențiunea: „La fel ca Hitler” sau „La fel ca naziștii”.

Pe lângă aceste reprezentări ale actualilor lideri politici sau decidenți implicați în managementul pandemiei, spitalele care tratează pacienții de COVID-19 au fost comparate cu adevărate „lagăre de concentrare” sau „lagăre de exterminare”, în care medicii sunt „criminali” sau „asasini”, vinovați de „genocidul sau Holocaustul poporului român”. Cu toții ne aducem aminte înregistrarea în care un cadru didactic îndemna elevii să nu se vaccineze și compara spitalele cu „Auschwitz”. Un video care s-a viralizat rapid pe rețelele sociale Facebook prezintă imaginile unor spitale mobile, prezentate drept „lagăre” în care oamenii vor fi încuiați cu cheia și unde „se vor face experimente ca la Auschwitz”. Românii sunt îndemnați „să nu mai doarmă” pentru că mâine „vor dormi în lagăre”.

Aceleași analogii au existat și în cazul măștii de protecție, comparată cu „genocidul împotriva poporului român / împotriva copiilor”. Analogiile au evoluat în timp și, odată cu începerea campaniei de vaccinare, tot în spațiul online au circulat postări prin care cei care administrează vaccinurile împotriva COVID-19 au fost amenințați cu „un al doilea Nürnberg”. Aici, nu putem omite unul dintre „sloganele” protestelor anti-vaccin din România, și anume „Vakcin Macht Frei”, slogan care face referire la mesajul „Munca te va elibera” („Arbeit macht frei”) afișat la intrarea în lagărul de concentrare de la Auschwitz.

Vaccinarea a fost comparată cu „politica de exterminare” sau cu „un experiment medical similar cu cele naziste”, iar certificatele de vaccinare au fost denumite „Nazi-pass-uri”. Inacceptabile sunt, în opinia mea, și imaginile cu steaua galbenă pe care scrie „Român Nevaccinat”, imagini ce fac referire la semnele distinctive pe care evreii erau obligați să le poarte pe piept în perioada nazistă. În spațiul online, simbolul stelei galbene a devenit instantaneu asociat cu victimizarea, segregarea și opresiunea. Recent, un astfel de discurs cel puțin problematic a putut fi auzit și în Parlamentul României, fie în plen, fie în comisiile de specialitate (juridică și de sănătate), în contextul dezbaterilor privind certificatul verde: „mai bine ne trimiteți direct la camerele de gazare”.

Simptomul degradării continue a spațiului public

Toate aceste comparații sunt, desigur, jignitoare și inacceptabile. Folosirea abuzivă și laxă a acestor simboluri și referințe despre Holocaust, Auschwitz sau politicile Germaniei naziste distrage atenția atât de la adevărul tragic despre Holocaust și crimele regimului nazist, cât și de la criza sanitară globală, cu dramatice manifestări locale, pe care o traversăm acum. În opinia mea, într-un spațiu public matur și rațional, ar trebui să fim capabili să ne angajăm în dezbateri critice și să argumentăm pro și contra unui subiect fără a recurge la acest tip de retorică prin care comparăm oponenții sau criticii noștri cu naziștii, prin care invocăm Holocaustul sau „perioada hitleristă la care s-ar fi întors România”.

Asemenea analogii subminează tragedia unică a Holocaustului și minimizează ororile pe care le-au îndurat cei care au trăit în acea perioadă. Mai mult, astfel de referiri au devenit subiectul unor meme presupus amuzante, „redirecționate frecvent pe WhatsApp”, prin care Hitler anunță că persoanele ne-vaccinate au parte de „canci terrassen”. Ne distrăm, ne amuzăm, dar preluăm și conținutul, și comparația, ne obișnuim cu ea, iar baza comparației nici nu ni se mai pare ceva atât de tragic.

Totuși, limitarea mersului la terasă reprezintă un inconvenient minor, așa încât cineva bombardat cu astfel de meme amuzante poate procesa conținutul și ajunge la concluzia că și măsurile din perioada nazistă au reprezentat tot așa, un inconvenient minor, cu singura diferență că nu exista WhatsApp.

A le solicita oamenilor certificate care dovedesc absența infectării și a potențialului de a transmite boala în comunitate nu este același lucru cu a solicita acte care să documenteze etnia sau religia. Închiderea temporară a unor activități neesențiale pentru a se proteja sănătatea publică nu poate fi comparată cu persecuția sistematică și, apoi, chiar încercarea de exterminare a unui grup etnic în perioada regimului nazist. Atunci când măsurile de carantină sunt comparate cu persecuția sistematică și programatică a evreilor, iar protestatarii desfășoară pancarte inscripționate cu cuvintele „vaccinul te va elibera”, soarta milioanelor de persoane, victime ale regimului nazist, se pierde în conversație.

Referirile la Germania nazistă și la Holocaust sunt utilizate, în mod eronat, pentru a susține că anumite persoane sau grupuri ar fi persecutate sau deposedate de drepturi. Problema acestor comparații constă nu doar în faptul că nu au nimic în comun cu regimul nazist, ci în faptul că, așa cum am spus, trivializează un eveniment întunecat din istoria umanității. După cum se arată într-un articol recent, asemenea comparații ne arată că pur și simplu nu este suficient să înveți o înșiruire de nume și de date la orele de istorie. Avem nevoie, mai ales în școli, de o conștientizare profundă a istoriei, de înțelegerea evenimentelor istorice, a cauzelor structurale și a consecințelor unor evenimente tragice din istoria umanității.

Utilizarea unei astfel de retorici ar putea fi, poate, pusă și pe seama ignoranței sau a naivității. Dar explicația ignoranței sau a naivității nu se mai poate susține în cazul persoanelor cu un anumit statut public, cu o anumită vizibilitate în spațiul public, online, offline și mass media mainstream. Această retorică constituie un atac la memoria istorică, o trivializare a acesteia în încercarea de a alimenta emoții, de a crea stări de spirit confuze și haotice și, probabil, de a inspira decizii necugetate.

Astfel de manifestări – în fața cărora pare că noi deja ne-am resemnat („Și care-i problema?”) – constituie un simptom al unui proces început de ceva timp, dar care a fost accelerat de pandemie: procesul de degradare a discursului public, de normalizare a ceea ce literatura de specialitate numește „violență structurală”. Nu aș încheia această scurtă analiză fără a sublinia că o astfel de retorică cunoaște ascensiunea și devine relevantă din punct de vedere social în momente de criză a autorității publice și că buna guvernare, alături de preocuparea de a produce bunuri publice (educație, spațiu public, dezbatere publică, spirit civic) reprezintă cel mai bun antidot împotriva extremismului și a violenței simbolice structurale.