Participarea României la summitul minereurilor critice din SUA: o invitație firească și o narațiune disproporționată

Invitația adresată doamnei ministru Oana Țoiu de către secretarul de stat american Marco Rubio pentru a participa la reuniunea ministerială organizată de Departamentul de Stat pe tema minereurilor critice a oferit ocazia unei supralicitări de neînţeles. Dintr-un fapt diplomatic firesc, util și legitim, autoritățile noastre au construit o narațiune disproporționată, menită să servească nevoilor interne de legitimare si nu să reflecte realitatea relațiilor bilaterale dintre SUA si Romania.

S-a acreditat ideea unei invitații speciale, a unei bilaterale cu valoare strategică, iar presa — lipsită de reflexul verificării și al contextualizării — a prezentat participarea României ca pe una comparabilă cu cea a statelor din G7 sau a marilor puteri emergente. Scopul acestei comunicari este evident: reducerea la tăcere a criticilor care semnalează absența unui dialog substanțial la nivel înalt cu principalul partener strategic. Mesajul implicit este limpede: suntem invitați, suntem luați în calcul, suntem curtați. O diplomatie a aparenței, menită să substituie rezultatul prin imagine, aşa cum bine a subliniat recent şi domnul Kelemen Hunor.

ACTUALITATE Rețeta Tom și Jerry, ieftin, bun și pe repede înainte. Amazon va folosi AI pentru a accelera producția de televiziune și filme

23:08

ACTUALITATE Dan Dungaciu: „Raportul din SUA a fost întocmit de majoritatea din Camera Reprezentanților- Republicani”

23:00

Fără a minimaliza importanța participării ministrului afacerilor externe al României la o reuniune consacrată unui dosar strategic precum cel al minereurilor critice, trebuie spus limpede că instrumentalizarea mediatică a unui eveniment și prezentarea lui drept ceea ce nu este, reprezintă un act contraproductiv. Politica externă nu se validează prin titluri umflate și fotografii atent alese. O diplomație matură presupune claritate, obiectivitate și decență în comunicare mai ales că evenimentul de la Washington chiar oferă posibilitatea unei comunicări generoase. Este un eveniment la care participă 50 de delegaţii ministeriale, are în deschidere intervenţii din partea unor eminenţi reprezentanţi de la vârful administraţiei Trump 2: vicepreședintele J.D. Vance, secretarul de stat Marco Rubio, David Copley, asistent special al președintelui Statelor Unite și director senior pentru lanțuri globale de aprovizionare, și Jacob Helberg, subsecretar de stat pentru afaceri economice. În plus, după cum aflăm din comunicatul publicat pe site-ul Departamentului de Stat, este prevazută o şedinţă pentru fotografia de familie, ceea ce permite să ni se arate că România nu este o ţară lipsită de interes. Dimpotrivă aş spune ! România dispune de atuuri reale care ar putea conferi substanță unei agende bilaterale cu Statele Unite, cu condiția ca politica externă să fie tratată ca un domeniu strategic în sine, nu ca un exercițiu de imagine. Refacerea unui dialog consistent la cel mai înalt nivel cu Washingtonul presupune voință politică, competență și o lectură lucidă a intereselor americane.

În acest sens, pregătirea participării la reuniuni cu miză economică și industrială ar fi trebuit să fie încredințată unor experți capabili să înțeleagă logica investițiilor industriale și a lanțurilor globale de aprovizionare. Miza nu este simpla inventariere a resurselor pe care le putem oferi, ci poziționarea României pe un anumit palier de valoare în arhitectura lanțurilor de aprovizionare cu minereuri critice. De acest palier — și de capacitatea de a-l face operațional într-un orizont de timp rezonabil — depinde gradul de interes, care poate fi solid sau marginal, al mediilor economice americane. Iar competiția este reală: între cei cincizeci de participanți, concurenții sunt numeroși și bine pregătiți.

O agendă serioasă nu se poate opri la harta geologică a României, nici la perspectiva unui rol limitat la minerit primar și export de materie brută, eventual completat de capacități de rafinare care ridică, la rândul lor, probleme de mediu. Fără o viziune industrială integrată, oferta rămâne incompletă și, în cele din urmă, puțin atractivă pentru SUA.

Supralicitarea mediatică a acestei participări trebuie, de asemenea, citită în contextul publicării raportului Comisiei Juridice din Camera Reprezentanților privind ingerințele și presiunile Comisiei Europene în procesele electorale din anumite state membre. România este puternic utilizată în acest document ca instrument polemic împotriva Uniunii Europene. Or, această instrumentalizare spune mai multe despre limitele diplomației noastre recente decât despre fondul acuzațiilor: puterea politică instalată la București în urmă cu nouă luni nu a reușit nici să transmită mesajele corecte privind episodul alegerilor de la finalul anului 2024, nici să activeze interlocutorii relevanți de la Washington. Ne aflăm, așadar, în fața unei probleme de politică externă care ține de capacitatea României de a dialoga eficient cu principalul său partener strategic — o situație care nu poate să nu ne ingrijoreze. Indiferent de gradul de veridicitate sau de nedreptate al raportului invocat, reluarea temei anulării abuzive a alegerilor în anumite medii influente din Statele Unite riscă să fixeze o percepție nefavorabilă despre România, cu potențiale consecințe asupra posturii americane față de țara noastră.

Relația cu Statele Unite este o temă care depășește ciclurile politice interne. Ea trebuie tratată cu profesionalism, responsabilitate și luciditate strategică. România are o valoare de utilizare în arhitectura regională și transatlantică, dar nu este indispensabilă. Tocmai de aceea, iluziile create prin diverse strategii de comunicare reprezintă o eroare pe care nu ne-o mai putem permite.

AUTORUL RECOMANDĂ: