Despre Justiție, zic unii că trebuie vorbit numai de bine, altfel se dărâmă acest stâlp al statului de drept fără de care am avea haos și am trece iar la legea Talionului, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
Nu e așa. Justiția, cunoaștem și recunoaștem, are și ea hahalerele ei. Dar pe lângă numărul magistraților onești, ei sunt mult mai puțini. Nu există, însă, o statistică pentru a ne lămuri și cu privire la procent.
Încărcătura emoțională din societate, o ură mocnită care a fost alimentată în ultima vreme din interiorul sistemului de către nemulțumiții cărora, la un moment dat, li s-a luat ceva sau nu li s-a dat ce voiau, sau din exteriorul ei, de către mulțumiții care fac jocuri pe bani nedeclarați din pușculițe-fantomă, este acum la nivel foarte ridicat.
Ce va urma? Mai mult scandal, mai multă indignare sau iarna cu necazurile ei din facturi va topi aceste resentimente? E nevoie de timp. Și de aceea cred că un deznodământ, până de Mărțișor, nu va exista. Explic imediat și de ce.
La Curtea Constituțională s-a amânat din nou discutarea legii privind pensiile magistraților, chiar președintele Simina Tănăsescu a propus asta ținând cont de documentul trimis de Curtea Supremă. Ceilalți opt judecători, pentru că nu a mai absentat nimeni, au fost de acord.
În fond, revenind la ceea ce ceruseră cei patru judecători pentru a se apleca mai bine asupra problematicii acestei legi, cam asta au primit și ei de la ICCJ. Și i-a pus pe gânduri. O expertiză care seamănă perfect cu acel studiu de impact vehiculat și care demonstrează că, prin legea făcută de guvernul Bolojan, s-ar desființa, practic, pensia de serviciu.
Răul, în ce privește salariile lor a fost, însă, tot din legiferare născut, când sumele datorate statului de angajator au trecut pe hârtie la angajat și au umflat cifrele altfel încât s-a ajuns la pensii mai mari decât salariul. Dar despre asta prea puțini vorbesc.
Politicienii își ascund greșelile, intenționate sau nepremeditate, arătând cu degetul spre adversar, spre cer, spre puțul gândirii din care a secat apa demult… La CCR, de data asta, a fost o amânare pe lege. Și nu a mai existat tocmeală sau scandal.
Interesant este ce se va întâmpla în data de 11 februarie, când va avea loc următoarea ședință a constituționaliștilor. Pentru că…
În partea cealaltă, la Curtea de Apel București, judecătoarea a amânat judecarea cauzei în care se așteaptă un verdict la acțiunea introdusă de avocata Uscov prin care aceasta a cerut să se constate că doi dintre judecătorii CCR, Dacian Dragoș și Mihai Busuioc, nu întruneau criteriile cerute de lege, obligatorii, pentru a fi numiți în aceste funcții.
Avocata AUR a cerut instanței suspendarea actelor semnate de președintele Nicușor Dan și Senat pentru numirea celor doi la CCR. La CAB s-a dat termen pentru judecarea acestei cauze pe 30 ianuarie 2026.
Cu 11 zile înaintea termenului de la CCR. Și dacă în 30 ianuarie se amână din nou? Și se dă termen după termenul fixat la CCR? Ce se va întâmpla? Cumva, cele două cauze, cea de la CAB și cea de la CCR au ajuns să se scurt-circuiteze una pe alta într-o interdependență care face ca prioritară să fie, totuși, cauza privind incompatibilitatea celor doi judecători CCR.
Dacă măcar unul din ei e declarat incompatibil, pentru că aici mai adaug adresa făcută la CCR de către avocata Elena Radu cu privire la încetarea de drept a mandatului judecătorului Dacian Dragoș din cauza unei presupuse incompatibilități, atunci chiar că lucrurile se complică maxim.
Până și comitetul de la Guvern creat pentru discutarea reformei legilor Justiției s-a contaminat cu o acțiune în care, chiar dacă CAB a respins acum o cerere de suspendare a acestei activități, ea nu e definitivă, dar e executorie. Om vedea la definitivă dacă moare comitetul sau rămâne conectat la aparate, pentru că jocurile politice din spatele ușilor închise continuă. Cu sau fără știrea unor magistrați, dar ghicite de la o poștă!
Unul dintre avocații pe care îi stimez, fost judecător, îmi spunea că părerea lui este că trăim o perioadă de resurecție a puturoșilor și frustraților din magistratură, care s-au dus sub aripa unor asociații și ONG-uri ca să aibă scut de protecție în caz de furtună în sistem. Îi dau dreptate.
Dacă mai adaug și faptul că la CCR nu este deloc acea stare aparentă de zen, cum părea când s-a luat decizia amânării a patra oară a discuției pe Legea pensiilor magistraților și că a fost scandal după ședință pentru că toți judecătorii au fost deranjați de comunicatul pe care nu l-au văzut și a fost redactat doar de președinta Simina Tănăsescu, iar comunicatul devoala o antepronunțare, atunci tabloul devine suprarealist și nu putem să nu exploatăm zonele de iraționalitate în creația acestei lupte pentru dezmembrarea Justiției și reasamblarea ei după cum le e pofta USR-iștilor.
Iar Ilie Bolojan nu poate ține Coaliția în viață fără ei… Așa e când dai prea mult celui ce are prea puțin, devine rapace!
Scriam deunăzi că la comitetul pentru analiză și reformă a legilor Justiției a fost, deocamdată, doar tropăială. La CCR e o atmosferă toxică, iar la CAB e antrenament de rezistență. Caii nărăvași nu se supun, iar mârțoagele vor să devină armăsari mâncând jăratic ațâțat de foalele perverșilor din politică și din societatea civilă.
Va veni, cu toate tergiversările astea, primăvara. Și duios, va trece și ea…
AUTORUL RECOMANDĂ: