Atârnătorii

PNL și USR se află la guvernare, împreună, de mai bine de 14 luni. 10 dintre aceste luni i-au avut alături și pe cei din PSD. De 4 luni, însă, conduc aproape singuri (căci UDMR este de o discreție exemplară), fără să aibă acest drept.

Să ne amintim, totuși, că pe 1 decembrie 2024 nici PNL și nici USR nu au obținut suficiente voturi pentru a putea spera să guverneze. Nici măcar împreună cu UDMR și minoritățile naționale nu strâng suficiente voturi pentru a menține sau a impune un guvern. În ciuda acestui lucru, vor să rămână în continuare la putere.

În ultimele săptămâni, unul dintre punctajele USR i-a făcut pe mulți dintre membrii acestui partid să spună că ei au „venit la guvernare pentru a înfăptui niște reforme” și că nu pleacă până nu le duc la bun sfârșit. De dragul adevărului, trebuie spus că USR nu „a venit” la guvernare, ci a fost impus. Se putea face guvern și fără acest partid clasat pe locul al IV-lea la alegerile parlamentare.

ALEGERI Incidentele care au marcat ziua alegerilor parlamentare din Serbia. De la atacarea pe stradă a mamei fostului președinte la „corturile negre”

00:23

NEWS ALERT Cine este partidul Lista Studenților în fața căruia Aleksandar Vučić și-a recunoscut înfrângerea. Fostul președinte pierde după 12 ani puterea. Ce urmează pentru Serbia

23:44

În ciuda voinței populare, însă, USR nu doar că a fost băgat în guvern pe ușa din șapte, dar a mai primit și unele dintre cele mai importante ministere, cele care aveau de cheltuit, rapid, cei mai mulți bani. Pe care, de altfel, i-au și cheltuit, într-o lipsă de transparență fără egal pentru mărimea sumelor avute la dispoziție. Numai modul în care s-au aruncat pe apa sâmbetei cele aproape 17 miliarde de euro împrumutate prin SAFE ar fi suficient pentru a-i face pe procurori să mobilizeze mascații și să năvălească la Ministerul Apărării, Ministerul Economiei și la Cancelaria Prim-ministrului.

USR nu vrea să plece de la guvernare, pentru că mai are treabă. PNL, de asemeni, nu vrea să plece de la guvernare, pentru că mai are, de asemeni, multă treabă. Nici PNL nu a primit mandat de la alegători pentru măsurile pe care le-a impus Ilie Bolojan, cum nici USR nu a primit mandat pentru „reformele” despre care vorbește. Asta nu-i împiedică să ocupe, de 4 luni, guvernul și ministerele, deși au fost demiși de către parlament.
Există acest tip de oameni cam peste tot în lume. Identifică o casă, o clădire, ai cărei proprietari de drept sunt plecați pentru o perioadă mai lungă, se strecoară în clădirea respectivă pe nesimțite și, când sunt descoperiți, refuză să mai plece. Iar dacă proprietarii de drept nici nu-și dau osteneala să scape de chiriașii nedoriți, situația poate dura la nesfârșit.

Proprietarii de drept ai țării ăsteia, cetățenii români, sunt, în momentul ăsta, și cam plictisiți, și cam împovărați de traiul zilnic și chiar cam nedumeriți. Ei știu că au votat ceva. Ba chiar au votat de foarte multe ori: de patru ori în 2024 și o dată în 2025. În ciuda acestui lucru și a acestei încăpățânări de a-și exercita datoria de cetățeni într-o țară democratică, românii constată că votul lor și-a pierdut din importanță. Că nu contează ce au votat ei, nu contează, mai ales, ce n-au votat. Democrația originală la care visa Ion Iliescu pare, în sfârșit, să se fi instaurat pe deplin. Oameni nevotați, sau insuficient votați, au ajuns să pună stăpânire pe guvern și nu vor să-l mai lase din mână.

Culmea e că nici nu pare că ar exista soluții pentru a scăpa de acești chiriași nedoriți. Nu poți chema poliția, pentru că ei controlează Ministerul de Interne. Armata cu atât mai puțin, din aceleași motive. Justiția nu poate interveni, iar Curtea Constituțională se întâlnește tocmai cu ocupanții ilegali ca să discute despre spații.

Parcă am fi la o petrecere privată, la o masă între prieteni, la care au năvălit, cu zgomot, niște atârnători, desigur neinvitați. Ne uităm la ei, tușim cu înțeles, le ascundem mâncarea și băutura, doar-doar or înțelege aluziile și pleacă. Da’ de unde? Nu doar că nu pleacă, dar se și îndoapă pe săturate. Mai întâi găsesc frigiderul, mai apoi, după ce-l golesc, comandă pe aplicație, pe banii noștri. Iar când vor mai mult, ne iau direct portofelele, cardurile și cheltuie după bunul plac.

Stăm, ne uităm și ridicăm din umeri. Aparent nu prea avem ce le face. Trebuie să așteptăm încă doi ani, să ne ducem iar la vot și să sperăm că măcar atunci votul majorității nu va fi ignorat, batjocorit, luat peste picior.

Asta, însă, cu singura condiție ca peste doi ani să mai avem dreptul să votăm. S-ar putea să se considere că e prea mult pentru niște oameni care se lasă călcați în picioare cu atâta ușurință.