Patrick André de Hillerin: Bolojan și USR, reprezentanții a doar unui sfert dintre alegători, au luat ostatic guvernul României

Timp de patru ani, între 2020 și 2024, am documentat constant activitatea administrativă a lui Ilie Bolojan, atât ca primar cât și ca, ulterior, președinte de Consiliu Județean.

Ilie Bolojan era, de ceva vreme, un soi de stea în ascensiune, un soi de model pentru mulți oameni din administrația publică locală, iar numele lui era deseori vehiculat drept o foarte potrivită variantă de premier. Din informații mai puțin publice reieșea că asta și-ar dori și domnul Bolojan: să ajungă ceva mare la București. Premier, președinte, una dintre astea două.

Urmărindu-i atâta vreme activitatea, am descoperit și am și scris la acea vreme că între imaginea publică a domnului Bolojan și realitate este o diferență notabilă. Realitatea era neplăcută, imaginea strălucitoare.

BREAKING NEWS Washington Post: „Pentagonul reduce participarea SUA în grupurile consultative ale NATO. Măsura vine după retragerea trupelor din România și reducerea ajutorului pentru țările baltice”

23:40

NEWS ALERT Trump: „Veți afla! Macron nu mai stă acolo prea mult! Ei unt duri doar când nu sunt în preajmă” Ce crede Trump despre NATO înainte să ajungă la Davos

23:34

Fostul primar al Oradei și fost președinte al CJ Bihor a beneficiat de un aparat de propagandă foarte bine uns financiar. Coordonatorul, ani de zile, al acestui aparat a fost Mihai Jurcă, actualul șef al cancelariei prim-ministrului. Din poziția de director al Asociației de Promovare a turismului în Oradea și Regiune, Mihai Jurcă a folosit multe, foarte multe milioane de lei pentru a clădi, cărămidă de bani cu cărămidă de bani, statuia omului providențial din Vestul țării. De banii ăia s-a scris mult despre Oradea, dar s-a scris, la pachet, și despre Ilie Bolojan. Orice promovare plătită a municipiului bihorean conținea și o obligatorie referire elogioasă la adresa lui Ilie Bolojan. Nicio exagerare nu a fost lăsată de-o parte, nicio hiperbolă n-a fost ignorată, ba chiar, deseori, s-au strecurat și multe neadevăruri frumos coafate.

Am scris timp de patru ani despre toate aceste lucruri în Cațavencii pentru că oamenii au obiceiul să spună, după ce se dovedește că s-au înșelat în alegeri făcută la urne, că „n-au știut”. Scriind din timp, mă gândeam că această scuză nu va mai putea sta în picioare.

Nu mi-am propus să demonstrez că Ilie Bolojan ar fi implicat în lucruri penale, ci doar să descriu un mod de lucru, niște performanțe reale și un caracter.

Din documentarea mea îndelungată (și am transmis informația în scris către cititori), portretul lui Bolojan diferea mult de imaginea sa înfrumusețată.

Unul dintre lucrurile bine de știut înainte de a propulsa un om în anumite funcții este, oricând, ce a reușit să facă respectivul pentru oameni, nu pentru fațade de clădiri și betoane. Iar sub conducerea lui Bolojan, oamenii din Oradea și din județul Bihor au ajuns să aibă unele dintre cele mai mici venituri medii din țară. Locuitorii județului Bihor și implicit ai municipiului Oradea ajunseseră în 2024, după 4 ani de conducere bolojaniană, să aibă un salariu mediu mai mic decât în alte 20 și ceva de județe. Existau chiar județe mult mai sărace decât Bihorul unde salariul mediu era mai mare decât în Bihor. Iar acest lucru se datora în principal viziunii economice a marelui încruntat. Parcurile industriale pe care le-a promovat și investitorii pe care i-a atras în județ tocmai pentru asta veniseră: mână de lucru foarte ieftină, respectivi oameni care primesc salarii mici.

Urmărind un om ca Bolojan mai multă vreme, profilul lui de prim-ministru devenea foarte clar: venituri mici pentru populație, taxe mari (ca la Oradea), concedieri masive (ca la CJ Bihor), inflexibilitate totală și decizii luate într-un mod autoritar care exclude dezbaterea publică și, deseori, frizează dictatura.

Ca prim-ministru, Ilie Bolojan este lipsit și de câteva instrumente care au fost motorul imaginii sale mult gonflate. Căci ca premier nu poate nici să spoiască niște clădiri prin centrul țării, ca să ia ochii oamenilor, nici să organizeze concerte „gratuite” pe bani publici, nici, nici, nici.

Ca jurnalist am sufletul împăcat, știind că mi-am făcut treaba. Scuza „n-am știut” nu prea poate fi invocată, mai ales de politicieni.

După ani de așteptare și construcție tenace, pe fondul loviturii de stat constituționale din 6 decembrie 2024, Ilie Bolojan a ajuns acolo unde visa: sus de tot.

A preluat PNL, fără împotrivire. A ajuns chiar președinte al României pentru câteva luni. Interimar, dar președinte. Și, în cele din urmă, s-a urcat în copacul la care visa: a ajuns prim-ministru. Președintele partidului care s-a clasat pe locul 3 în alegerile parlamentare din 2024 conduce guvernul României, cu legitimitatea precară a celor 14 procente obținute la vot.

Deși guvernul actual al României este alcătuit în urma constituirii unei coaliții (care are, la rându-i, o majoritate precară în parlament) în care PNL este departe de a fi cel mai important partid, Ilie Bolojan conduce ca în Bihor: autoritar, fără să țină cont decât de propriile-i idei (puține și nu neapărat bune), în disprețul total al dezbaterii publice.

În drumul său spre zidurile de care se izbește zi de zi cu capul de ne doare pe noi fiecare izbitură, Ilie Bolojan s-a aliat cu USR. Împreună reprezintă doar un sfert din voturile românilor, deci o superbă și totală minoritate. Și nici măcar atât nu reprezintă, pentru că Ilie Bolojan s-a dovedit, în cele din urmă, că nu se consultă nici măcar cu membrii propriului partid.

Și, totuși, această coaliție bizară și minoritară între premier și USR face doar ce vrea ea în guvern. Modul în care au procedat în cazul tratatului comercial cu Mercosur o dovedește pe deplin. Ignorând complet ceilalți doi parteneri de coaliție (PSD și UDMR), Ilie Bolojan și USR au decis de capul lor (cel puțin până la proba contrarie) cum se raportează România la acest tratat.

S-au strâns, în șapte luni de guvernare, suficiente astfel de exemple din care înțelegem că partenerii majoritari ai coaliției guvernamentale află mai degrabă din presă ce a hotărât minoritatea care a ajuns să ne conducă.

Pe ce se bazează Bolojan și USR când acționează astfel, cu o totală lipsă de respect față de votul românilor? Simplu: pe faptul că PSD nu va îndrăzni să rupă coaliția, să părăsească guvernul actual și fie să treacă în opoziție, fie să vină la guvernare alături de AUR.

Este un pariu prostesc și, mai ales, prost. A-ți împinge mereu în irelevanță partenerii, a-i ignora și a-i trata cu aroganță nu denotă prea multă inteligență. A ignora, în același timp, nevoile și dorințele unei mulțimi mult mai consistente, numită popor, în numele unui nemăsurat orgoliu propriu și al fanteziilor unor neterminați, este calea sigură spre dezastru.

Este greu de spus cât va mai dura această dictatură a unei minorități agresive, dar, totuși, minoritate. Ceea ce ar trebui să înțeleagă, însă, Ilie Bolojan și USR este că țara, în ciuda deciziilor dușmănoase luate până acum de reprezentanții nimănui, poate să-și revină. A mai făcut-o și cu alte ocazii. Bolojan și USR, însă, nu vor mai reuși în veci să strângă sumele necesare pentru a prosti din nou alegătorii că au în față niște salvatori incontestabili. Pentru că de data asta le-ar trebui miliarde.

AUTORUL RECOMANDĂ