Sunt dezinterese mari la mijloc!

Sintagma consacrată de către teoreticienii conspirațiilor este, de fapt, „sunt interese mari la mijloc”. Dar asta presupune existența interesului, pornim de la prezumția că cineva ar fi „interesat”, cuiva i-ar păsa de ceva, orice ar putea fi acel ceva.

Am crescut, de mici, într-o tradiție orală a importanței noastre geopolitice. „România se află la intersecția intereselor marilor puteri” este o credință pe care o târâm după noi cel puțin din perioada interbelică a secolului trecut, dacă nu cumva de acum două secole, dinainte ca Principatele Unite să se transforme în România. Ne-am complăcut și ne complacem încă în această măreție inexistentă, visăm la un destin european, global și universal pentru care nu ne califică, de fapt, nimic. Când descoperim o canistră de benzină îngropată în fundul unei curți, ne imaginăm imediat că vom deveni noul Dubai, cu o dezvoltare accelerată bazată pe pe exportul de petrol. Când e un an bun în agricultură, ne recâștigăm mândria de grânar al Europei, „așa cum eram în vremurile bune”, uitând că din vânzarea de cereale agricultorii români de-abia își acoperă cheltuielile.

În realitate, suntem atât de puțin importanți la nivel european, atât de nesemnificativi în punctele care contează în societatea globală, încât ar trebui să ne dăm seama că aproape nimănui nu-i pasă cu adevărat de noi. Dar în primul rând nu ne pasă nouă. Nu-i pasă de noi clasei noastre politice, dar mai trist este că nu ne pasă nouă înșine de noi.

CONTROVERSĂAmendă record de 805 milioane de euro pentru Meta în Italia. Facebook a accesat fără acord galeriile foto ale utilizatorilor de Android

23:35

VIDEOGeorge Simion, interviu în presa internațională, în ziua în care 10.000 de români au ieșit în stradă: „Dacă mai există dreptate, Georgescu va fi eliberat. Dacă nu orchestrau ei totul, ar fi câștigat alegerile”

23:04

Se vor împlini în curând două luni de când nu avem guvern legitim. Nu că un guvern de strânsură, reunind trei ideologii economice diferite și condus de un individ clasat pe locul al III-lea la alegerile parlamentare ar fi fost neapărat legitim, dar măcar era legal învestit de către parlament. De două luni, însă, de când Ilie Bolojan a fost tot legal demis prin moțiune de cenzură, legitimitatea sa ca premier și a celorlalți ca miniștri este egală cu zero.

În acest răstimp s-au semnat contracte care ne duc direct spre situația Greciei de acum aproape un deceniu. Am împrumutat fără cap și fără rost 17 miliarde de euro pe care îi vom cheltui doar pentru a face buzunarul gros industriei de apărare din Germania și, puțin, Franța. Acești 17 miliarde, fiind bani împrumutați, se vor transforma, până când vom sfârși să-i returnăm, în aproape 30 de miliarde. Pe care nu vom fi în niciun caz în stare să-i producem.

30 de miliarde pe care îi cheltuim prost. Plătim azi, cu bani împrumutați, pentru tehnologia trecutului, care ne va fi livrată într-un viitor incert. Totul pe semnătura unora care nu mai erau miniștri plini atunci când au parafat contractele acestea ruinătoare.

Dacă ne păsa măcar puțin de noi sau dacă am fi avut minima capacitate de a ne gândi la copiii aceste popor, cei care vor fi împovărați de restituirea acestor împrumuturi criminale (pentru că achiziționăm arme, în primul rând, de aceea criminale), am fi fost în stradă, cerându-ne dreptul la un prezent decent și la un viitor neamanetat deja.

Dar pare că nu ne pasă.

Cum nu ne pasă nici că niște orgolii de trei bani ale unor politicieni din ce în ce mai mărunți ne împing pe repede înainte la cheremul agențiilor de rating și al marilor creditori internaționali.

Asistăm nepăsători cum, din 5 mai încoace, o șleahtă de incompetenți care, împreună, de-abia strângeau 50% din voturile românilor, exprimate pe 1 decembrie 2024, își bat joc de plăpânda democrație românească. Au fost anulate alegerile prezidențiale pentru ca „țara să nu fie aruncată în haos”, iar la un an și jumătate distanță țara se scaldă cu voluptate în exact haosul de care ni s-a spus că fugim. Iar haosul nu mai este ceva abstract, nu este un concept filosofic, ci arată ca o imensă mocirlă morală în care politicenii aleși ca să guverneze se bălăcesc precum niște golani fără griji, fugiți de la școală ca să-și petreacă începutul de vară mai cu folos din punctul lor de vedere.

Există o singură soluție pentru a rezolva actuala criză politică, economică și morală a României, iar această soluție înseamnă o nouă rundă de alegeri parlamentare, din care să rezulte o majoritate capabilă să furnizeze un guvern stabil. Dar nu vom ajunge la așa ceva, cel mai probabil. Mai bine mai cârpim situația, mai legăm țara cu sârmă prin locurile unde s-au rupt piesele originale și-i dăm bătaie mai departe. Troncăne, scârțâie, bate din toate încheieturile, dar nu-i o problemă. Ne bazăm pe calitățile noastre de samsari și , poate, când o fi să o vindem FMI-ului, o să-i convingem pe ăia că de România s-a ocupat o bătrânică serioasă, care n-o scotea din garaj decât atunci când mergea să cumpere armament de la colț.