Spre o alianță digitală transatlantică?

Într-un articol din luna noiembrie, exprimam ideea că declarațiile și deciziile Uniunii Europene referitoare la big tech sau la protecția și ownership-ul datelor care provin de pe teritoriul european sunt interesant de urmărit în perioada imediat următoare. Tot atunci, avansam ipoteza că aceste declarații și decizii vor trasa, cu mare probabilitate, dominantele relației transatlantice. La ce ne putem aștepta, pe acest subiect, de la summit-ul SUA – UE, care va avea loc la Bruxelles în data de 15 iunie?

O agendă deja încărcată

Vizita Președintelui Biden în Europa este una deosebit de complexă. Pe 10 iunie, va avea loc întâlnirea cu Premierul britanic Boris Johnson, urmată de participarea, între 11 și 13 iunie, la summit-ul G7; pe 13 iunie, Președintele american se va întâlni și cu Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, pentru ca, în ziua imediat următoare, să participe la summit-ul NATO. La Bruxelles, Joseph Biden va avea discuții și cu Președintele turc Recep Erdogan, pentru ca, pe 15 iunie, să aibă loc summit-ul SUA – UE. De la Bruxelles, centrul atenției se va muta la Geneva, unde va avea loc mult așteptata întâlnire bilaterală cu președintele Federației Ruse Vladimir Putin. Evantaiul de subiecte care se așteaptă a fi abordate în timpul periplului european al Președintelui american este, evident, vast: de la schimbările climatice la gestionarea, mai ales din punct de vedere economic și financiar, a perioadei post-pandemice; de la pregătirea împotriva atacurilor cibernetice asupra infrastructurilor critice până la actualizarea misiunii NATO și creșterea rezilienței democratice.
Nu este de mirare că spațiul public și spațiul mediatic au fost zguduite, în perioada premergătoare acestui periplu european, de declarații, dezvăluiri, acțiuni fie de substanță, fie de PR, care să șubrezească sau să consolideze poziția de negociere a fiecărui actor implicat. Am fost martorii, de exemplu, măsurii ca SUA să renunțe la unele dintre sacțiunile împotriva Nord Stream 2, la Washington având loc, la începutul lunii iunie, o întâlnire SUA-Germania exact pe această tematică. Tot în această perioadă, cu doar două săptămâni înainte de summit-ul SUA – UE, mass media daneze au publicat un raport potrivit căruia serviciile de securitate din această țară le-ar fi oferit sprijin serviciilor americane pentru a intercepta convorbirile unor lideri europeni. Dezvlăluirile au prilejuit reacții prompte, cea mai fermă venind din partea Președintelui Macron, care a declarat: „dacă aceste dezvăluiri se confirmă, aș dori să spun că astfel de acțiuni sunt inaccetabile între aliați; sunt chiar și mai puțin acceptabile între aliați și partenerii europeni, eu sunt atașat ideii că legăturile dintre americani și europeni trebuie să se bazeze pe încredere, între noi neexistând loc pentru suspiciune”.

FLASH NEWS Mesajul premierului Republicii Moldova de Ziua Independenței: „Le mulțumesc moldovenilor pentru că au pus umărul. A fost o cale grea”

10:42

JUSTIȚIE Ce decizie s-a luat în dosarul în care Cristian Boureanu a fost cercetat pentru agresiune sexuală

10:39

Mission possible

Ideea unui summit SUA – UE, la care să se inaugureze un dialog țintit cu privire la componenta digitală a relației transatlantice (comerțul digital, protecția consumatorului, protecția datelor și a dreptului la viață privată, tehnologiile emergente, decalajele digitale) datează de la sfârșitul anului trecut. Un document publicat în decembrie 2020 de Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate sublinia explicit că acest dialog ar trebui să vizeze „responsabilitățile platformelor digitale și ale big tech”, fluxul de date transatlantic, problemele legate de Inteligența Artificială, precum și reglementarea și crearea de standarde în toate aceste domenii.

Subiectele de interes comun anunțate de acest document programatic nu sunt deloc simple. În ciuda schimbării administrației de la Casa Albă, disputele dintre autoritățile europene sau ale unor state europene, pe de o parte, și giganții tehnologici, pe de alta, au consemnat noi episoade. De exemplu, Germania a interzis colectarea datelor utilizatorilor prin intermediul mesageriei Whatsapp; tot autoritățile germane din domeniul concurenței au deschis două acțiuni împotriva Google, prima referitoare la deținerea de poziție dominante pe piața digitală, a doua referitoare la avantajul strategic al Google de a accesa datele personale ale utilizatorilor; iar în Irlanda, Facebook a pierdut procesul privind transferul de date UE-SUA, instanța stabilind că atât legislația SUA, cât și metodele de transfer a datelor peste Ocean nu respectă standardele europene de confidențialitate.

Acesta, este, pe scurt, bagajul de probleme cu care Președintele Biden vine la summit-ul de pe 15 iunie de la Bruxelles. Bagaj îngreunat de relația structural tensionată dintre puterea politică și puterea tehnologică și de faptul că, așa cum se subliniază într-un raport realizat recent de autori provenind de la German Marshall Fund și Harvard Kennedy School, „Statele Unite reprezintă unul dintre puținele state dezvoltate care nu au cadru legislativ cuprinzător referitor la colectarea, utilizarea și stocarea datelor […]; ceea ce le-a permis companiilor tehnologice, de la giganții tech până la intermediarii obscuri de date să profite de pe urma capturării, analizării și exploatării informațiilor care permit identificarea persoanelor; aceste practici ridică semne de întrebare cu privire la consecințele tehnologiilor predictive și a capitalismului de supraveghere asupra democrației și drepturilor omului”.

Așteptarea realistă de la summit-ul SUA – UE este o declarație politică, asumată de Președintele Biden și de Președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, fără a se intra în detaliile unui eventual pact transatlantic privind transferul datelor, pozițiile de monopol și responsabilitatea big tech. „Detaliile” țin de forma precisă a reglementărilor, de faptul că, așa cum am zis, SUA nu deține un cadru legislativ specific; dar, mai ales de faptul că, pe acest subiect, autoritățile naționale de reglementare sunt foarte puternice, mai ales în țări precum Germania (vezi episodul recent privind acțiunile anti-monopol împotriva Google, dar și cele împotriva Amazon sau Facebook). Și, cum se spune chiar în limba engleză, „the devil is in the details”.