CÂȘTIGĂTOAREA DE SUB LINIE. Caruselul procentelor la Monica Macovei: „peste 5% e victoria, la 10% e orgasmul”

„ACL-ul dă la ora 17.00 că Tăriceanu și Udrea nu iau împreună cât ia Macovei”, zice un ziarist, iar consultanții Monicăi Macovei izbucnesc toți în râs. Staff-ul Monicăi Macovei zbârnâie, cu forța oamenilor care simt că sunt pe cale să reușească ceva nemaigândit până acum în România. Un candidat rupt de orice partid politic, care a lăsat în urmă zestrea politică și a pornit singur în cursă, doar cu voluntari, cu o mână de consilieri și simpatizanți care să îi stea alături, bazându-se doar pe donații și pe propriii săi bani, strânși din salariul de europarlamentar. Câteva ore mai târziu, aveau să simtă cum le fuge preșul de sub picioare, cifrele din sondaje înjumătățindu-se.

Până și sediul de campanie al Monicăi Macovei e altfel. Pe Rosetti, aproape de intersecția de la Scala, la parterul unui bloc, totul este transparent. Din stradă, vezi tot ce se întâmplă la birouri, de la voluntarii care pompează asiduu la tastaturile laptop-urilor, la picioarele urcate pe birou ale consultantului Sebastian Lăzăroiu, încins la o discuție. Înăuntru, nu există uși închise. Printre picioarele lui Dragnea sau Blaga n-ai să vezi alergându-se copii chiuind, cu bomboane sau fursecuri în mână. La Macovei, această hippioțeală bucuroasă există, susținătorii ei vin cu copiii de mână sau la piept, găsindu-le locul în acel sediu de campanie și așa înghesuit. „Hai să mergem, fetelor”, le roagă un tată pe două zvăpăiate care nu au scăpat ocazia să bage botul la o Cola. „Da” vreau să o mai văd pe Macoveeei!”, se alintă una.

La intrare, practic te întâmpină mereu Macovei: ori din afișe, ori de la biroul pe post de recepție/secretariat, unde stă doamna Elena, „sosie” trasă la indigou a Monicăi Macovei. Doamna Elena te învăluie, oricum ai fi. „Mănâncă, nu le poza!”, îl trage ea pe un reporter la un platou de pateuri și unul de bomboane de ciocolată, abia aterizate pe biroul ei. „Încerc să mă las”, râde ziaristul, dar Elena, cu zâmbetul lui Macovei pe față, nu cedează din ademenirea plină de bunătate: „De bomboane și de fete să nu te lași niciodată! De alcool, da. Hai, vino încoace, ești mereu încruntat, ești încrâncenat, dacă nu zâmbești măcar o dată să știi că mă supăr„. Nimeni nu poate rezista unei bomboane de ciocolată, darmite doamnei Elena.

Alături, voluntarii scot la xerox sute de copii de formulare pe propria răspundere pentru listele suplimentare, să le ducă la secțiile de votare unde s-au format cozi de sute de oameni, care așteaptă să voteze. „Sunt din alea de nu se mai găsesc”, râde complice o tânără. Fiecare vot în plus în urne, mai ales în București, poate fi unul pentru Macovei, iar faptul că autoritățile au dat dovadă de proastă organizare sau de rea-voință, mai ales în diaspora, nepunând la dispoziția alegătorilor aceste formulare, stârnește furia.

„Nu rămâne așa, e frustrarea fantastică să stai 3-4 ore la coadă”, zice Marian Preda, fostul șef al Fundației Mișcarea Populară, pe cârca căruia s-a ridicat PMP-ul Elenei Udrea. Lăzăroiu vorbește la telefon, dar aprobă. Doamna Elena e de acord, la câțiva metri mai încolo: „Iese răzmeriță, ăștia ies la Universitate”. Câteva ore mai târziu, câteva zeci de români furioși aveau să ocupe secția de votare din Ambasada României la Paris, iar la București, vreo 200 de tineri aveau să le ceară demisia lui Titus Corlățean și Victor Ponta, în fața Ministerului Afacerilor Externe.

Nostalgiile se încurcă brusc cu prezentul. „Păi când era PDL la putere, nu se întâmpla așa ceva! Nu exista!”, se enervează un simpatizant al Monicăi. Doamna Elena, „sosia”, nu-l iartă: „Ei bine, acum ia-l în brațe pe PDL. PDL e parte a sistemului, au și ei primari, e ca toate partidele, fac la fel”.

Pizza și orgasmul

Se comandă pizza. Vreo 30, pentru staff și ziariști deopotrivă. „Șeful la bani”, trezorierul Viorel Bîtu, achită vreo 600 de lei pe câteva teancuri de pizza. „Hai, Macovei, pizza, vot! Vivat!”, râde trezorierul Bîtu, dând frâu liber ziariștilor înfometați. Fost consultant de afaceri, partener la diverse multinaționale de audit și consultanță, Bîtu s-a alăturat Monicăi Macovei, să țină socoteala banilor în campanie.

Se apropie ora 21.00, iar cifrele sunt așteptate cu înfrigurare. „Peste 5% e victoria, la 10% e orgasmul”, glumește un susținător al Monicăi. Foști simpatizanți ai lui Traian Băsescu, dezamăgiți de turnura sa politică ce nu mai are nicio legătură cu imaginea justițiarului, alături de tineri care până mai ieri nu aveau nicio opțiune politică, fiind scârbiți din start, cot la cot cu foști protestatari anti-Roșia Montană, anti-Ponta, anti-sistem, cu oameni pentru care justiția vine pe primul loc. Cam aceasta pare la o primă vedere lumea care intră și iese nestingherită din sediul de campanie al Monicăi Macovei.

De Monica Macovei, nici urmă. A fost prin secțiile de votare din București și a făcut mai multe contestații la Biroul Electoral Central, sesizând nereguli. Până să apară Macovei, doamna Elena, cu aceeași vorbă bună și blândă cu care a împărțit bomboane și fursecuri, îl ia pe după umeri pe un bețivan și îl dă pe ușă afară. „Am auzit că aici se dă câte 10 lei”, încearcă amărâtul, clătinându-se. „La noi nu se dă niciodată nimic, să știți. Mergeți la PSD!”, închide doamna Elena ușa în urma lui. Mai devreme, i-a dat pateuri unui homles, alcoolic și el. Diferența, explică ea, e de la cer la pământ: cel cu cerșitul e beat tot timpul și stă pe stradă cu un radio, întrebând oamenii cu cine să voteze, cel dinainte și-a pierdut casa, i-a înnebunit nevasta, iar el a ajuns alcoolic. „Dar azi nu a băut. Azi s-a dus la vot, mi-a arătat buletinul. Dacă nu-i întinzi o mână, nu are cum să se ridice singur„, spune copia Monicăi Macovei.

La fără 5, apare adevărata Macovei, dintr-un taxi. Peste drum de sediu, cameramanul de campanie îi montează microfonul-lavalieră, în timp ce un consilier îi citește la ureche rezultatele exit-poll-urilor ce vor fi anunțate la televiziuni peste câteva clipe. „Cum măi atât, dă-o-ncolo, la fel ca la ora 16?”. Zâmbetul larg al Monicăi dispare pentru câteva secunde. Urmează furtuna. La intrare, un scurt „1,2,3 și…”, ropote de aplauze, i se aruncă un copil în brațe, dar momentul nu ține, e artificial.

La 21, vin cifrele, dar câtă încredere să mai ai în exit-poll-uri, când ultima oară, la europarlamentare, au dat rateuri și de 5%? Cifrele o situează în seara aceasta sub 5%, depășită incert și de Elena Udrea, și de Călin Popescu Tăriceanu. Nimeni nu mai zâmbește. Monica se închide într-un birou, cu consilierii, să urmărească sondajele de la televiziuni. Iese zâmbitoare către ziariști, însă nu mai e zâmbetul ei. O ultimă șarjă din comanda de la pizza sosește pe ușa de la intrare, cu băiatul de la livrări pitit după un teanc de cutii aburinde. „Cel mai prost moment ți l-ai găsit!„, râde Viorel Bîtu, achitând rapid.

Se naște „al treilea pol”

Monica Macovei își cheamă lângă ea, la micuța tribună, susținătorii, și zâmbește în continuare. Își așteaptă rândul la intrat în direct pe televiziuni, după primii doi clasați, apoi după Udrea și Tăriceanu. În sfârșit, cameramanii îi dau verde, de direct.

„Astăzi s-a născut al treilea pol în România. Am demonstrat că suntem o forță vie, o forță în creștere. Fără partide politice, fără baroni, fără finanțări oculte murdare, am arătat că noi contăm, am arătat că se poate corect, decent și simplu. Rezultatele de după numărarea voturilor vor confirma că suntem și mai mulți și am fi fost și mai mulți dacă toți cei din diaspora ar fi putut vota. (…) Am demonstrat că suntem mult mai mulți decât credeau ei și cu timpul vom fi și mai mulți. Suntem o forță uriașă de schimbare și ne vrem țara înapoi, România este a noastră și ne-o vrem înapoi. Prin reușita noastră de astăzi începe acțiunea noastră, începe revoluția oamenilor cinstiți. Îi invit pe toți care au fost lângă mine și pe alții care vor să vină într-o nouă construcție care să ne reprezinte valorile: dreptate, justiție, demnitate, integritate”, spune Monica Macovei, cu glas apăsat și pătrunzător.

„Și vă faceți partid?”, rămâne în aer întrebarea unui ziarist, în timp ce Monica Macovei iese din sala de presă, în aplauzele susținătorilor. Zâmbetele dispar iar, lăsând locul uimirii că de pe un sigur loc 3, de-a lungul zilei, acum sondajele provizorii o dau pe Monica la un procent sub Udrea și Tăriceanu. Procentul ei aproape că s-a înjumătățit.

„Cum e măi posibil?”, îl întreabă o membră a staff-ului pe un consilier al Monicăi. „O să fie 9-10% în voturi, o să vezi. Uite, punem pariu!”, o liniștește omul. Primele rezultate parțiale de la BEC, de la ora 2.00 o țintuiesc însă pe Macovei tot sub 5%, pe la mijlocul plutonului.

Palma încasată de procurorul Macovei, în numele „gemenei”

Adunați ciorchini la laptop-uri, pe jos, prin colțuri, sau pe câte un birou, susținătorii Monicăi Macovei încing Facebook-ul și monitorizează atent internetul, mediul în care au avut un succes nebănuit, reușind să coalizeze susținători de peste tot. Unul e disperat, și-a luat „ban” pentru o postare, iar acum îi e frică să nu-și piardă și celelalte 20 de grupuri pe care le administrează pe rețeaua de socializare.

Nemaifiind rost de declarații și sătui de atâta pizza, ziariștii au cam plecat, lăsând-o pe Monica Macovei închisă în biroul cu uși de sticlă, alături de consilierii săi. „Ce liniște s-a făcut”, spune doamna Elena dezolată, în timp ce strânge cutii de cola și cartoane de pizza.

Se ferește de poze și nu vrea să i se afle povestea. „Personajul principal este Monica Macovei, nu eu”, zice modestă, spunând că nu vrea să se facă prea mare caz de asemănarea sa la chip cu candidata. Totuși, ar fi nedrept pentru poveste. În urmă cu vreo 30 de ani, tânărul procuror comunist Monica Macovei încasa o palmă prietenească pe spinare, în timp ce lucra la un caz la Gara de Nord, la Transporturi. Palma îi era destinată doamnei Elena, iar autorul, un prieten de-al ei, a rămas șocat: „Nu erai tu!”. Doamna Elena lucra în clădirea din apropiere, la transporturile Poștei Române, cu vagoanele de tren. Mai târziu, fiica ei era la un pas să ajungă la meditații cu mama Monicăi Macovei.

Peste ani și ani, căile li s-au intersectat în sfârșit: doamna Elena a venit la Monica Macovei să o ajute în campanie, fugind din PMP, laolaltă cu Marian Preda și Papahagi. „Am intrat în partid înainte de Congresul acela în care doamna Udrea a cumpărat tot. Am plecat imediat, nu stau eu încolonată în spatele lui Udrea”, zice doamna Elena.

Nu știe ce urmează. Indiferent că Monica Macovei iese pe locul trei sau mai jos, ceva trebuie să se întâmple. Ori victorie, ori orgasm, vorba glumețului de mai devreme, energiile adunate în jurul Monicăi Macovei vor continua. „Eu nu plec de aici decât învingătoare”, spune Elena, cu zâmbetul leit Monica Macovei.

Foto: Codrin Prisecaru, Andrei Luca Popescu // Mediafax// Gândul