Cei 30.000 de români pe care statul i-a uitat în izolare totală. Realitatea dramatică, ignorată de zeci de ani de autorități

Pentru ca legea să răspundă tuturor nevoilor, parlamentarul a avut mai multe întâlniri cu oamenii care au nevoie de această schimbare. Ultima discuție a fost la Brașov, acolo unde Adriana Săftoiu s-a întâlnit cu persoane surde care consideră proiectul șansa lor la o viață mai bună.

30.000 de români cu deficiențe de auz trăiesc în România într-o totală izolare. Fie că este vorba despre accesul la educație, muncă sau servicii publice, pentru aceste persoane statul pare să pună bariere invizibile de limbaj. Dacă nu sunt însoțite de un aparținător la ghișeele instituțiilor publice, de cele mai multe ori, persoanele surde ajung să renunțe la rezolvarea problemelor, pentru că nu reușesc să se facă înțelese.

„Toate instituțiile ar trebui să se asigure că limbajul mimico-gestual sau limbajul semnelor poate fi folosit. Ceea ce nu înțeleg mulți este că acești oameni nu gândesc în cuvinte, ci în semne. De multe ori, aud argumentul că pot scrie, dar vă spun că pentru ei cuvintele de legătură nu există și nu dau aceeași semnificație pe o care o dăm noi limbajului scris. Ceea ce mă întristează este că instituții ale statului care se ocupă de problematica lor sunt agresive în a respinge o astfel de inițiativa. Ei spun că există prevederi în anumite legi care le-ar garanta aceste drepturi persoanelor surde. Realitatea arata că modul în care este legiferată problemea, nu obligă statul în niciun fel să garanteze aceste drepturi, ci este o opțiune, adică statul poate să asigure sau nu. După mine, dacă aceste drepturi ar fi garantate de statul român, nicio persoană surdă nu s-ar confrunta cu probleme”, a declarat Adriana Săftoiu.

ACCIDENT Lari Brînzan, fiul primului miltar român căzut la datorie după 1990, și-a comemorat tatăl în Bosnia

23:41

POLITICĂ Societatea Timișoara îi solicită lui Nicușor Dan sprijin pentru Ilie Bolojan în disputa cu Partidul Social Democrat

23:15

Dacă legea va fi votată și limbajul semnelor va fi recunoscut în țara noastră, instituțiile statului vor avea la dispoziție cinci ani pentru ca limbajul mimico-gestual să fie folosit în toate instituțiile statului. Practic, acest lucru va însemna că atunci când o persoană surdă solicită un interpret, orice instituție să fie capabilă să cheme unul, pe bază de programare, așa cum se întâmplă deja în statele civilizate ale Europei.

„Dacă limbajul semnelor va fi recunoscut în România, voi încerca să reiau legea privind autorizarea interpreților, care sunt puțini în țara noastră. Voi avea o discuție la Ministerul Educației pentru ca din anul 2018 să fie introdusă o secție de limbaj mimico-gestual în cadrul Facultății de Litere. În egală măsură, cred că la facultățile de medicină, asistență socială și psihologie ar trebui introduse cursuri obligatorii pentru accesibilizarea persoanelor cu dizabilități”, a spus Adriana Săftoiu.

Persoanele cu dizabilități de auz au probleme și privind accesul la educație. Potrivit statisticilor, doar 1% reușesc să promoveze examenul de Bacalaureat.

„Până în 2020 trebuie ca statul român să ia toate măsurile pentru ca persoanele cu dizabilități să fie și să ducă o viață independentă, nu izolată cum este acum. Mai avem la dispoziție doar doi ani”, a încheiat Adriana Săftoiu.

În alte țări, cum este Portugalia, mențiunile din Constituție vizează în mod expres accesul la educația obligatorie. În Norvegia, orice copil surd are dreptul să acceseze educație în limbajul semnelor, acesta devenind prima limbă.

De asemenea, limbajul semnelor este recunoscut oficial și în Belgia, Germania, Noua Zeelandă, Chile și Republica Cehă.