Elena despre Udrea. Dragă jurnalule, „Elena Udrea trebuie să tacă”. Ultimul GEST și fuga pe scările Parlamentului. REPORTAJ

Bluza e albă, până-n gât. Sacoul – negru. Unde altădată era coadă la pupat de mâini, domni așezați pe vine și doamne fluturând complice degetele-n aer, puțini se mai opresc să o salute. Votul va dura, se crede, șase ore. Sunt șase cereri, din care trei de arestare. Un test de anduranță la care deputații se înhamă fericiți. Nu pentru zornâitul de cătușe, cât pentru faptul că bufetul rămâne azi deschis peste program. În banca ei, Elena Udrea scrie.

„Mulțumesc”, șoptește discret când Mădălin Voicu rămâne să o îmbrățișeze. Cu capul sprijinit în mână, tastând mesaje pe sub bancă, se înconjoară de trei-patru PMP-iști. Unul e Marin Anton, bun prieten. Altul Adrian Gurzău, cumătru. Altul e Daniel Geantă, vechi camarad. Când vine Radu Popa, Elena Udrea se ridică. Pe vremuri șters consilier la Victor Ponta, azi deputatul s-a refugiat la Mircea Geoană. Încurajarea lui o face să zâmbească.

VIDEO Turiștii au săpat o groapă uriașă în calea valurilor, iar pământul s-a surpat. Salvamarul a intervenit în ultimul moment

19:48

ULTIMA ORĂ Cei cinci „stăpâni de sclavi” din Covasna aruncați după gratii 30 de zile de instanță. Cât de gravă era situația descoperită de DIICOT

19:48

O oră trecere repede. 0720.89… Pe telefon curg SMS-uri fără nume. Este chemată la tribună.

Elena Udrea. Un caz

„Sunt astăzi în fața dumneavoastră să vorbesc nu despre mine, ci despre ceea ce se întâmplă în România. Vă asigur că lucrurile acestea reprezintă adevărul. E un discurs cinstit, onest”. O lumină rece i se oprește, la adăpostul tribunei, pe unghiile șlefuite cuminte, cât degetele urmăresc fără tremur litere rotunjite proaspăt, de mână.

Elena Udrea vorbește calm, cu vocea ei stridentă. Despre „exces de putere” și despre „pârghii”. Despre „adevăr” și despre „zornăit de cătușe”. Despre ea însăși, la persoana a treia: „În același timp un parlamentar al României, de data asta Elena Udrea, este pus la stâlpul infamiei. Ce se întâmplă azi cu mine nu are legătură cu Elena Udrea. Dacă ar fi fost unul dintre dumneavoastră tot aici s-ar fi ajuns”.

Ecoul numelui ei complet, Elena Gabriela Udrea, s-a stins în referatul DNA. Elena Udrea nu are vreme de arhangheli. Ea însăși se descrie unul: „Tot ce am spus este adevărul pe care îl știu. Nu vă cer să veniți alături de mine. Știu că e greu. Aveți familii, aveți cariere, aveți multe de pierdut. Eu mi-am luat acest angajament, chiar dacă presupune un sacrificiu personal. Oamenii sunt egali în fața legii. Dacă există acuzații la adresa mea, ele trebuie cercetate. Justiția trebuie să își urmeze cursul și în cazul Elenei Udrea”. Cumva, Elena Udrea a ajuns un caz.

„Dacă azi mă iau pe mine…„

Cere să i se aprobe urmărirea. Să nu i se permită arestarea. Cere să fie anchetată, dar să rămână printre ei. „De ce se cere arestarea Elenei Udrea? Există un singur motiv: reducerea mea la tăcere. Elena Udrea trebuie să tacă. Nu există niciun argument legal. Există teama”, mai spune apăsat, uitându-se atent în sală.

Îi vede, îi măsoară, le caută îndurarea. „Dragi colegi, doamnelor și domnilor”, aruncă ochii în discurs. La  numele lui Niemöller se poticnește scurt. „Ultima perioadă nu a fost deloc simplă pentru mine, dar am avut ocazia să găsesc un discurs al pastorului german Martin Niemöller, unul dintre cei care au făcut o critică profundă nazismului, intitulat «La început au venit»”

Traduce aproximativ, recită șovăielnic:  „«La început au venit și i-au luat pe socialiști./ Nu am reacționat pentru că nu eram socialist./ Apoi au venit și i-au luat pe sindicaliști./ Nu am reacționat pentru că nu eram sindicalist./ Apoi au venit și i-au luat pe evrei./ Nu am reacționat pentru că nu eram evreu./ Apoi au venit să mă ia pe mine./ Nu mai era nimeni să reacționeze»”. „Parafrazând, dacă azi mă iau pe mine, mâine pe dumneavoastră, nu mai e nimeni care să spună. Ghilotina nu va ierta pe nimeni care va avea curaj să iasă din rând. Eu voi urma destinul meu. Dar aș vrea să vă gândiți dumneavoastră ce fel de Românie vreți să construiți”, încheie.

Aplauze răzlețe se descompun sub blițuri. Elena Udrea ia fiecare din cele 12 trepte cu răbdare. În dreapta ei, foștii colegi din PDL țin ochii în hârtii fără s-o vadă. În dreptul rândurilor PSD, face conspirativ ultimul semn: arătătorul peste nara dreaptă. Apoi se răsucește și dispare. Pe hol, gonind până la lift, pe scări, gonind spre curte, la mașină.

Duzini de ziariști se calcă în picioare căutând-o. Aleargă, trec de cabluri, de filtre de jandarmi, de uși gigantice de sticlă. Un labirint de marmură pe care îl cunoaște bine o scoate pe furiș, în beznă.

Elena Udrea nu mai e.

Elena Udrea, înaintea ședinței în care s-au supus la vot cererile DNA de arestare a sa. Foto: Octav Ganea// Mediafax

Elena Udrea, înaintea ședinței în care s-au supus la vot cererile DNA de arestare a sa. Foto: Marius Dum brăveanu// Mediafax

Elena Udrea, înaintea ședinței în care s-au supus la vot cererile DNA de arestare a sa. Foto: Marius Dumbrăveanu // Mediafax

Elena Udrea, alături de Daniel Geantă și de Marin Anton. Foto: Octav Ganea// Mediafax

Elena Udrea, completându-și discursul. Foto: Octav Ganea// Mediafax

Discursul Elenei Udrea înaintea votului Camerei Deputaților Foto: Octav Ganea// Mediafax

Ultimul gest al Elenei Udrea. Foto: Octav Ganea// Mediafax