„Într-un astfel de scenariu, informațiile pe care agresorul le-ar avea despre infrastructura României nu ar fi deloc neglijabile. În lumea de astăzi, infrastructura critică este permanent expusă, iar vulnerabilitățile informatice sau incidentele de securitate pot oferi, în anumite condiții, informații utile unui adversar. Vezi, de exemplu, cazul spargerii bazei de date de la Cadastru.
Este foarte posibil ca aceste atacuri să nu vizeze neapărat infrastructura militară NATO de pe teritoriul României. Ar putea fi executate și acțiuni de sabotaj, activându-se diverse celule locale.
Totul s-ar putea întâmpla foarte rapid. Poate în 48 de ore. Poate mai repede. Poate într-o succesiune diferită de cea pe care ne-o imaginăm astăzi”, mai spune Dorin Toma.
Ce s-ar întâmpla în România post- atac?
„Populația ar putea intra în panică. Zvonurile ar inunda rețelele sociale. Informațiile false ar circula mai repede decât informațiile oficiale.
După ce zeci de ani i s-a spus populației că suntem în siguranță, că suntem în NATO și că NATO ne va apăra, este greu de spus cum ar reacționa oamenii atunci când ar constata că războiul a ajuns, totuși, în România.
Este posibil ca oamenii să ia cu asalt magazinele și bancomatele. Este posibil să încerce să plece din zonele considerate periculoase. Este posibil ca unii să încerce chiar să părăsească țara, spre vest, nu spre est.
Nu știm. Dar tocmai pentru că nu știm, ar trebui să fim pregătiți.
În același timp, aliații s-ar întâlni la Bruxelles. Nu neapărat pentru a decide dacă să activeze sau nu articolul 5. România este membră NATO și un atac asupra teritoriului său ar ridica problema apărării colective. Însă, în acest scenariu, niciun soldat rus nu a trecut granița NATO. Niciun centimetru pătrat din teritoriul NATO nu a fost ocupat…
Întrebarea reală ar fi ce măsuri concrete trebuie luate și ce planuri trebuie activate”, a declarat oficialul NATO.
Ce decizii ar putea lua Consiliul Nord-Atlantic?
„Articolul 5 nu înseamnă automat un război total împotriva Rusiei și nici nu înseamnă că NATO va răspunde într-un singur mod prestabilit. Înseamnă obligația aliaților de a acorda asistență, forma concretă a acestei asistențe fiind o decizie politică și militară.
Și aici apar cele mai dificile întrebări. Până unde va merge Alianța pentru a apăra România? Cât de rapid va reacționa? Ce forțe vor fi angajate? Ce riscuri de escaladare vor fi acceptate? Se va încerca evitarea escaladării cu orice preț? Sau se va considera că tocmai un răspuns ferm și rapid este singura modalitate de a evita un război mai mare?
Și, mai ales, cum va arăta în acel moment garanția nucleară a NATO și rolul SUA în asigurarea acesteia? Se va merge până la asumarea riscului unei confruntări nucleare cu Rusia?
Sunt întrebări la care astăzi putem doar să răspundem teoretic.
Într-un astfel de scenariu, pe care cei mai mulți îl vor considera greu de imaginat, ce va conta cu adevărat? Tancurile? Mașinile de luptă? Sau reziliența și redundanța sistemelor esențiale ale statului, necesare pentru asigurarea serviciilor de bază ale populației?
Va conta mai mult reziliența populației, capacitatea cetățenilor de a rezista unei campanii de dezinformare sau numărul de avioane F-16?
Un sistem operaționalizat de apărare antiaeriană și anti-dronă, stratificat și integrat, va conta. Capacitatea de a menține în funcțiune sistemul energetic și comunicațiile va conta. Capacitatea instituțiilor de a continua să funcționeze eficient va conta. Capacitatea populației de a nu intra în panică va conta. Capacitatea decidenților politici de a lua decizii rapide va conta.
Și, evident, vor conta aliații. Pentru că România nu trebuie să reziste singură. Dar trebuie să fie capabilă să reziste suficient de mult pentru ca mecanismul aliat să poată funcționa eficient”, a precizat Dorin Toma.
Va rezista România, într-un astfel de scenariu, 48 de ore?
„Probabil că da. Dar întrebarea adevărată este: cu ce consecințe și cu ce costuri?
Câte servicii esențiale vor mai funcționa? Cât de repede va putea statul să reacționeze? Cât de repede va putea fi restabilită situația? Cât de mult va afecta populația? Cât de mult va afecta economia? Și, mai ales, cât de repede va putea România să transforme atacul asupra sa într-o reacție aliată coerentă?
Nu vreau să introduc o stare de panică. Nu acesta este scopul. Vreau doar să conștientizăm riscurile și să ne pregătim în consecință.
Diverse servicii de informații și analiști estimează că, într-un anumit orizont de timp, Rusia ar putea încerca să testeze, într-o formă sau alta, determinarea, coeziunea NATO. Nu înseamnă că Rusia va ataca militar NATO. Nu înseamnă neapărat că va ataca România. Și cu atât mai puțin că acest lucru se va întâmpla mâine. Înseamnă doar că scenariul trebuie luat în calcul.
O astfel de agresiune împotriva unui stat NATO poate părea astăzi greu de imaginat. Firesc apare întrebarea: de ce ar face Rusia asta, ce ar urmări concret și de ce ar accepta riscul unui război direct cu NATO? Acest text nu își propune să răspundă la această întrebare. O astfel de analiză strategică este obligația, în primul rând, a instituțiilor statului să o facă. Însă războiul din Ucraina ne-a arătat că ceea ce pare de neconceput poate deveni realitate”, a adăugat oficialul.