Stimați reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, dragi părinți… vă mulțumesc că sunteți astăzi aici.
Expresii de genul: „Parcă nu mai e copilul meu, nu mai comunicăm, mă simt neputincios ca părinte, pare mereu obosit” le-am auzit și le-ați auzit și dvs.
România trece printr-o perioadă în care copiii noștri se confruntă cu provocări din ce în ce mai subtile, dar mai periculoase ca oricând. Ca mamă, vă spun cu sinceritate că una dintre cele mai mari temeri ale mele este ca într-o zi propriul copil să se simtă atât de singur și trist încât să caute alinare într-o adicție, fie că vorbim de substanțe, jocuri de noroc sau rețele sociale, și cred că nu sunt singura care simte asta.
Nu este suficient să avem grijă doar de propriii copii, pentru că nu crește izolat un copil; atunci când copiii din jurul lui sunt vulnerabili în fața adicțiilor, inevitabil consecințele ajung să îl atingă și pe el. Este nevoie de noi toți să creăm un ecosistem care să susțină sănătatea emoțională încă din primii ani de viață, pentru că tinerii nu au nevoie doar să li se spună „n-ai voie”, ci au nevoie de îndrumare: ai unde merge, ai cu cine vorbi, ai ce alege, nu ești singur.