Toader reacționează la acuzațiile de neavizare a OUG-lor de modificare a codurilor penale

Fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, a început joi seara, pe pagina sa de Facebook, seria promisă a dezvăluirilor despre „epopeea neavizării” codurilor penale, în urma acuzațiilor care i-au fost aduse de PSD înainte și după retragerea încrederii partidului și demisia sa de la Ministerul Justiției.

Toader atrage atenția că nu este corect să se vorbească de „neavizarea” celor două proiecte de OUG, în condițiile în care MJ ar fi trebuit să fie inițiator și confirmă faptul că cele două proiecte de OUG, pentru modificarea Codului penal și pentru modificarea Codului de procedură penală, au fost primite, într-adevăr la MJ, dar după ce au fost elaborate „în alte centre de reflecție”.

El mai spune că „neavizarea” a fost de fapt o „neînsușire” în lipsa urgenței care să justifice modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală prin ordonanță de urgență.

ȘTIINȚĂNou vaccin experimental împotriva cancerului pancreatic. Aproape toți pacienții au dezvoltat un răspuns imunitar

06:45

HOROSCOP2027 va fi Anul Caprei de Foc. Ce impact ar putea avea asupra lumii

06:27

Refuzul lui Tudorel Toader de a da ordonanță de urgență pe Codul penal și pe cel de procedură penală l-a costat funcția de ministru al Justiție. Luna aceasta, liderii PSD au decis, în ședința Comitetului Executiv Național al partidului, retragerea sprijinului politic pentru ministrul Justiției, Tudorel Toader, reproșându-i acestuia faptul că Ministeul Justiției a întârziat avizele pentru anumite proiecte care trebuiau implementate, dar și faptul că nu a înaintat ordonanțe de uregnță pentru transpunerea în Codul Penal și Codul de Procedură Penală a prevederilor declarate constituționale de către judecătorii Curții Constituționale.

Postarea integrală a fostului ministru al Justiției, Tudorel Toader făcută joi pe pagina sa de Facebook.

Epopeea „neavizării” Codurilor penale !

Prealabilă precizare:
deși este folosită în spațiul public, exprimarea este greșită – nu avem Coduri penale, avem un Cod penal și un Cod de procedură penală.

Istoric:
În aprilie 2017, am transmis o scrisoare către sistemul judiciar, către Facultățile de Drept, către toți participanții la activitatea de înfăptuire a justiției, pentru a formula eventuale propuneri de modificare a celor patru Coduri /penal, civil, procedură penală și procedură civilă/care să fie puse în dezbatere publică, formulând o eventuală propunere de lege ferenda.
La solicitarea CSM, termenul de formulare a eventualelor propuneri a fost prelungit.
În octombrie 2017 a fost înființată Comisia specială comună a Camerei deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției.
În iulie 2017, Guvernul a aprobat proiectul de lege, inițiat de către MJ, pentru modificare Codului penal, în acord cu deciziile CCR, precum și pentru transpunerea Directivei privind confiscarea extinsă, inițiativă legislativă care a fost transmisă Parlamentului pentru legiferare.
În noiembrie 2017, Guvernul a aprobat proiectul de lege, inițiat de către MJ, pentru modificare Codului de procedură penală, în acord cu deciziile CCR, precum și pentru transpunerea Directivei privind consolidarea prezumției de nevinovăție, inițiativă legislativă care a fost transmisă Parlamentului pentru legiferare.

În fapt:
Cele două inițiative legislative au ajuns la Comisia specială.
Față de forma inițiată de MJ, comisia specială a adăugat multe alte soluții legislative, reformulând cele două proiecte de lege, care au fost adoptate într-un scurt interval de timp.
Ajunse la promulgare, cele două proiecte de lege au fost criticate sub aspecte de neconstituționalitate și trimise la CCR pentru a efectua controlul a priori( înainte de promulgare).

CCR – instanța de contencios constituțional, a constatat:
– faptul că multe soluții legislative nu au fost criticate, soluții nesupuse analizei, în condițiile în care instanța nu se poate substitui autorului sesizării;
– faptul că unele soluții sunt constituționale;
– faptul că unele soluții sunt neconstituționale.
Din motive greu de explicat, Parlamentul nu a continuat să finalizeze cele două proiecte de lege, prin luarea în considerare a deciziilor CCR, decizii pronunțate în controlul a priori !
Într-o ședință a CEX ului, a fost avansată ideea preluării prin OUG a unora dintre soluțiile cuprinse în cele două proiecte de lege, procedându-se astfel la modificarea celor două Coduri, pentru ” punerea în aplicare a programului de guvernare”.
Opiniile au fost împărțite, în sensul preluării:
– numai a soluțiilor declarate constituționale;
– și a soluțiilor care pot fi modificate în acord cu deciziile CCR;
– și a soluțiilor care nu au fost criticate, de unde se poate trage concluzia faptului că sunt constituționale !

Întrebare ?
Este corect să vorbim despre „neavizarea” celor două proiecte de OUG, în condițiile în care MJ ar fi trebuit să fie inițiator ?
Răspuns,
Da, pentru că forma celor două proiecte de OUG a fost primită la MJ, elaborată fiind în alte centre de reflecție !

Motivele „neavizării”/în mod corect neânsușirii/ celor două proiecte de OUG pentru modificare Codului penal și a Codului de procedură penală:
– lipsa urgenței adoptării unei OUG, în sensul prevederilor din Constituție și a jurisprudenței CCR. Necesitatea îndeplinirii programului de guvernare nu poate fi invocată drept urgență pentru adoptarea unei OUG;
– nu constituite urgență nici voința adoptării unor soluții legislative mai favorabile, precum: reducerea termenelor de prescripție a răspunderii penale; reducerea fracțiilor de executare a pedepselor, pentru a se putea solicita liberarea condiționată; dezincriminarea unor infracțiuni etc.;
– falsitatea motivelor invocate – încercarea de a se crea o percepție eronată. Legiuitorul sau Guvernul, după caz, trebuie ca în termen de 45 de zile să modifice legea, în acord cu deciziile de neconstituționalitate, doar atunci când respectiva decizie se pronunță cu privire la o lege în vigoare, în controlul a posteriori. Atunci când decizia se pronunță cu privire la un proiect de lege, în controlul a priori, nu există obligația pozitivă ca în termen de 45 de zile sa fie modificată lege, în sensul transpunerii soluțiilor legislative declarate ca fiind constituționale. În această ipoteză, legiuitorul poate să renunțe la finalizare respectivului proiect de lege, însă, în ipoteza continuării legiferării, trebuie să țină cont de respectivele decizii și de considerentele acestora;
– lipsa voinței de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală, în acord cu obligațiile izvorâte de numeroasele decizii de neconstituționalitate pronunțate în ultimii ani, în sensul celor două proiecte de lege din iulie, respectiv noiembrie 2017, proiecte inițiate de către MJ;
– potrivit jurisprudenței CCR, Guvernul nu poate adopta o OUG, substituindu-se legiuitorului, prin preluarea unui proiect aflat în dezbateri parlamentare/ facem referire, cu titlu exemplificativ, la decizia de neconstituționalitate a OUG prin care era preluat, în formă modificată, proiectul Legii educației naționale!

PS:
nu cred în afirmațiile potrivit cărora, solicitându-se modificare Cp și a Cpp prin OUG, în locul procedurii parlamentare normale, s-a încercat evitarea testării majorității parlamentare, evitarea controlului de constituționalitate, sau a unui eventual transfer de responsabilitate !