Iisus Hristos este, fără îndoială, una dintre cele mai faimoase figuri istorice din toate timpurile. Însă, dincolo de Biblie, avem foarte puține informații despre viața sa privată, despre cum arăta și …nici măcar nu-i cunoaștem adevăratul nume.
Unul dintre aspectele care generează cele mai multe confuzii este numele istoric al lui Iisus. Cercetătorii cred că Iisus ar fi avut un nume în limba sa maternă, aramaica, care este cu totul diferit față de versiunile moderne: Iisus în limba română și în cea rusă, Jesus în limba engleză, germană și portugheză, Isa în limba arabă, turcă și în hindi, Jésus în limba franceză și spaniolă, Iisoús în limba greacă, Jézus în limba maghiară și în poloneză, Gesù în limba italiană, Iesu în limba japoneză, Yesu în limba chineză.
Numele de Iisus este derivat din numele ebraic Yeshua, care are rădăcini semitice y-š-ʕ, și înseamnă „a elibera; a salva”. Cea mai veche utilizare înregistrată a numelui este într-o inscripție amorită datată din anul 2048 î.Hr. Numele „Iisus” conține chiar litere care nu au fost folosite în limba scrisă decât la 1.500 de ani după moartea sa. De-a lungul celor 2.000 de ani de istorie a creștinismului, numele original al lui Iisus a fost distorsionat prin multiple traduceri și transliterări. Numele lui Iisus a parcurs un drum lingvistic lung, de la aramaica sa, la ebraică, apoi la greacă și latină, înainte de a ajunge la traducerile din limbile moderne.
Iisus, ca figură istorică, și discipolii săi au trăit într-o regiune a Imperiului Roman numită Iudeea, aflată pe teritoriul actual al Israelului. Totuși, majoritatea cercetătorilor sunt de părere că Iisus s-a născut și a crescut în orașul Nazaret ce făcea parte din Galileea, o provincie mai mică, situată la nord.
Profesoara Dineke Houtman, specialistă în relația dintre iudaism și creștinism la Universitatea Teologică Protestantă din Olanda, explică pentru Daily Mail:
„Nu putem ști cu certitudine ce limbi vorbea Iisus. Totuși, având în vedere originea sa din Nazaret, putem presupune că limba sa de zi cu zi era aramaica”.
Profesoara Houtman adaugă:
„Numele său ar fi fost probabil în aramaică: Yeshua. Este posibil ca acesta să fi fost și numele sub care s-a prezentat. O altă variantă este forma abreviată Yeshu, care este folosită în literatura rabinică ulterioară”.
Profesoara Candida Moss, expertă în creștinismul timpuriu la Universitatea din Birmingham, afirmă:
„Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că numele său era Yeshua sau posibil Yeshu, care era unul dintre cele mai comune nume în Galileea secolului I”.
Problema devine mai complicată atunci când vorbim despre numele complet al lui Iisus. „Cristos” nu este un nume de familie, ci un titlu care înseamnă „Mesia” sau „Unsul lui Dumnezeu”. Deoarece Iisus provenea dintr-o familie săracă, nu i s-ar fi dat un nume complet în acest mod. Dr. Marko Marina, istoric la Universitatea din Zagreb, explică:
„În lumea antică, majoritatea oamenilor nu aveau un nume de familie așa cum îl înțelegem astăzi. În schimb, erau identificați după ascendența lor, locul de origine sau alte caracteristici distinctive. De exemplu, cineva putea fi menționat ca Ioan, fiul lui Zebedeu sau Maria Magdalena, iar Magdalena indica faptul că provenea dintr-un loc numit Magdala”.
Având în vedere că în Biblie Iisus este adesea numit „Iisus din Nazaret” sau „Iisus Nazaretanul”, este posibil ca el să fi folosit acest lucru ca o modalitate practică de a se distinge de alți oameni cu numele de Yeshu sau Yeshua. Astfel, numele complet al lui Iisus ar fi fost „Yeshu Nazaren”. El ar fi fost cunoscut și drept „Yeshua Bar Yosef”, adică „Isus, fiul lui Iosif.
Profesoara Moss explică:
„În secolul I d.Hr. exista deja un precedent pentru transliterarea numelui aramaic Yeshua ca Iesous. Astfel, atunci când Pavel și evangheliștii se referă la Iisus – Yeshu/a – folosesc echivalentul grecesc deja stabilit, Iesous, cu ‘s’ la final”. Când Noul Testament a fost tradus în latină, a avut loc o altă mică schimbare: Iesous a fost transcris ca Iesus”.
Înainte de secolul XVI, textele scrise nu făceau distincție între literele „i” și „j”, deși ele se pronunțau diferit. Se crede că prima persoană care a făcut această distincție a fost un gramatic italian numit Gian Giorgio Trissino, în 1524. Totuși, după inovația sa, noul sunet „j” a început să se răspândească și traducătorii au început să-l includă în numele biblice. Moss adaugă:
„În secolul XVII, când litera ‘j’ a apărut, sunetul ‘j’ a preluat și Iesus a devenit Iisus”.
Între timp, toate celelalte figuri numite Yeshua sau Yehoshua, au rămas cu numele de Iosua, scrie 20Minutos.
Sursa Foto: Shutterstock/Profimedia
Citește și: Oamenii de știință i-au reconstruit chipul lui Iisus Hristos: Nu arăta deloc ca în ICOANELE de la biserică